Friday, April 04, 2008

My First Crush

Primul baiat de care mi-a placut se numea Alexandru. Eram foarte mica, cred ca nu eram nici macar in clasa 1. Eram in tabara la munte, cu verisoarele mele. El avea parul cret, pistrui si era foarte obraznic. Si-mi mai amintesc ca avea ochi aurii-verzi, dar de asta nu sunt sigura. Era mult mai mare decat mine, clasa a 4-a sau asa ceva. Dormea intr-un pat supraetajat, sus, si odata a cazut si era sa-si rupa mana. In fiecare zi facea ce facea si se vorbea numai de el.Se tot certa cu o fata mult mai mare decat el, Carmen. Carmen semana destul de mult cu Betty Boop. Cred ca lui Alexandru ii placea mult Carmen.
Intr-o zi mi-am cumparat un inel de tinichea, cu piatra roz. Primul meu inel. Eram atat de incantata de el, il tot admiram si priveam soarele prin piatra lui de sticla. Evident, l-am pierdut dupa vreo ora. Am inceput sa plang si Alexandru a venit sa ma ajute sa-l gasesc. Picase undeva pe jos, prin iarba. La un moment dat a inceput sa urle: "l-am gasiiit". A fugit spre mine, cu pumnii inchisi si cand eu am venit repede sa ma uit, in culmea fericirii, a deschis pumnii si am vazut ca ascundea de fapt doar cateva fire de iarba. Mi-a mai jucat apoi farsa asta inca de vreo cateva ori pana cand a venit Carmen si i-a tras una peste cap. Cred ca si lui Carmen ii placea mult Alexandru.
Acum pot sa spun ca faza cu inelul si cu iarba s-a repetat de mai multe ori, de-a lungul anilor, cu unii baieti de care am fost indragostita. Nu este nimic iesit din comun. Probabil a fost unul din "pattern-urile" mele.

10 comments:

Unknown said...

Simpatic triunghi :)
Se pare ca legea atractiei are radacini adanc infipte in copilarie; asa se explica multe experiente recente.

Anonymous said...

- decupaj dintr-o multimedia book - Ceainucul bunicii -

Anda said...

Ma intreb daca as putea juca vreodata rolul celei care ii trage una peste cap pacaliciului, potolindu-l.
Betty Boop nu-i rau, e "luptabila". Dar cu Pamela Andreson ce te faci?...

Anonymous said...

e magnific sa fii tzoparlan. sa-ti cada toate la picioare in timp ce le ignori fara nici o tresarire.

e totusi o problema: tzoparlania asta e data de natura, nu e o reteta accesibila oricui.

Anonymous said...

copilaria este o pepiniera...toate intamplarile sadite atunci ...rasar mai tarziu ..la maturitate sub forme ...uneori surprinzatoare....frapante

olddru said...

..stii, citind amintirea ta mi'a venit imediat in minte asta:
http://it.youtube.com/watch?v=C2YTppYrDjE

ai o minte minunata irene

Junkymouse said...

ca tot ai vorbit de pietre colorate, stii cumva unde mai gasesc un caleidoscop? sa privesc ore in sir prin el si sa nu-mi vina sa cred cate forme colorate poate prinde lumea mea...

Iren said...

tocmai mi-a cumparat colega mea un caleidoscop. se gasesc intr-un magazin minunat, pe strada viitorului colt cu vasile lascar. se numeste boribon.
daca nu-l gasesti, da-mi mesaj si-ti cumpar eu.

Iren said...

olddru: foarte, foarte frumos, multumesc. acum pofta sa ma uit la animatii rusesti :)

Anonymous said...

E interesant sa vezi cu ochii de-acum intamplarile de demult. Cu-atat mai mult cu cat e foarte greu sa pastrezi copilaria din tine... cand trebuie sa platesti intretineri, credite, scoala copilului...
Dar se mai gaseste timp si pentru blog ClickMe!