Daca nu esti atent, internetul te schimba. Te poate maturiza in sensul ala, pe care nu-l doresti, pe nesimtite. Nu te astepta sa mai fii la fel dupa ce vezi atatea, in fiecare zi.
Ce bine era acum trei ani, cand descopeream ce sunt de fapt blogurile si ce te poti invata de la oamenii din spatele lor. Cum ma mai pierdeam cu orele in bloguri de designeri, ilustratori, pictori. Si ce pofta mi se facea sa fac si eu lucruri si imi veneau milioane de idei. Faceam in fiecare zi o mie de planuri si inca mai am din ele cateva sute la care nu vreau sa renunt. Si ce entuziasm, ma trezeam dimineata pe la ora 7 cu soarele in ochi si iar incepeam sa fac planuri. Pe atunci nu pierdeam atata vreme pe net, cum vedeam ceva ce ma inspira, cum fugeam de la monitor si imi vedeam de treaba. Pe atunci ma gandeam mult mai viitor si d-abia asteptam sa vad ce-mi mai trece prin cap. Si scriam mult, umpleam caiete si carnetele. Deschideam dictionarul, alegeam trei cuvinte si pornind de la ele faceam zeci de povesti. Conta ca unele nu aveau sfarsit sau inceput? Nu conta; conta doar ca eram permanent in verva.
Acum sunt cam adormita si lipsita de chef, astept sa se intample ceva, de parca eu nu mai am nici o putere asupra lucrurilor. Acum am inceput sa zic destul de des "nu se poate". Pai eu nu ziceam niciodata asa ceva. Am inceput sa scriu o carte si din tot ce am scris pana acum ma multumeste doar titlul. Pai de cand am devenit atat de critica? Inainte important era sa scriu, sa zic, sa scot la iveala, fara sa am alt scop decat acela de a ma exprima. Sa fie oare varsta de vina, sa fie oare influenta negativa a unor persoane, sa fie oare orasul si atmosfera de vina sau faptul ca de ceva vreme am o sanatate cam sontaca si hoata de energie? Nu cred. Cred ca la un moment dar mi-a fost mila de mine si mi-am format obiceiul asta pacatos de a fi lenesa. M-am concentrat pe lucrurile care-mi faceau probleme si asta nu m-a facut mai vesela. Parca as fi vrut sa ma imbatranesc inainte de vreme. Acum sunt intr-o oprire de ceva vreme si ce bine ma simt sa ma transform in vechiul eu!
Am de gand sa revin la entuziasmul ala, care nu ia in seama ganduri despre bani, costuri, beneficii. Banii ma scot din sarite. Da, am fost mai fericita cand aveam mai putini bani. Pentru ca nu-i aveam, ma gandeam la ce lucruri pot sa fac, nu sa cumpar. Pentru ca nu eram statica. Ma scot din sarite cumparaturile, banii, pungile de plastic, cutiile de pantofi, ambalajele de cosmetice, micile lucrurile cu care-ti umpli casa, dulapul, corpul.
Imi dau seama ca inca mai am pofta sa fac lucruri, mai am entuziasm, inca mai dau de oameni care ma inspira. Si, mai ales, desi vad in ultima vreme atata rautate in jur, nu am devenit rea si blazata! Daca e ceva cu care as vrea ma mandresc la batranete este sa pot spune la batranete nepoteilor: "toata viata mea am fost o fraiera entuziasta, deloc rea" ( si ei, in momentul ala, o sa-mi fure toate bomboanele din dulap).
Trebuie sa-mi reamintesc cum sa folosesc internetul pe post de aducator de inspiratie si chef , nu de aducator de dezamagiri si mancator de timp.
