Tuesday, August 19, 2008

La dentist

- dupa un caz pe jumatate real-

Era dimineata si cineva lipise pe geam binecunoscutul abtibild luminos taiat in forma de soare umflat. Trasese perdele si firicelele de praf se spulberasera in aer, asezandu-se pe geam sau facand cale intoarsa in padurea de blana a cainelui. Era un caine care imita cu succes o tufa bogata de merisor. Calcase pe gresia, care mirosea a clor si luase sucul de portocale din frigiderul care mirosea si el a clor. Portocaliul rece ii indurerasera cativa dinti de lapte. Apoi bunicii o luasera de mana si o dusesera sa faca radiografii dentare. Cabinetul de diagnostic maxilo-facial era la parterul unui bloc construit din portiuni vernil si portiuni gri. Blocul era ca o gura cu o placa dentara facuta din bucati: un dinte adevarat, un dinte din portelan, un implant, un termopan, o fereastra veche, nevopsita, o fereastra proaspat varuita. Bunicii si fetita intrasera in gura si se pomenisera in fata unui acvariu minunat. Totii pestii din acvariu aveau dantura impecabila. Fiecare problema fusese radiografiata si plombata in timp util. Cei mai mari pesti din acvariu, doi portocalii cu burti imense, de politisti sau popi, dupa cum bine observase bunicul, isi incercasera eficient noile danturi pe coada unui peste mic argintiu ca o furculita. Coada disparuse. Pestele mic nu mai avusese cand sa afle ce e cu el, daca are stramosi din Oceanul Pacific sau Oceanul Indian. Pentru ca, fara coada, facuse o infectie si murise in cel mai intunecat colt al acvariului.
Fetita a facut radiografia si a inceput sa manance covrigi cu mac, asteptand rezultatele. Se uita la pesti, impreuna cu bunicul. Erau amandoi pasionati de zoologie.
Nu va suparati, i-a spus bunicul femeii de la receptie, care era un desavarsit tehnician-portar, aveti un peste mort in acvariu.
Femeia s-a transformat rapid in antreprenor de pompe funebre acvatic si l-a transformat imediat pe peste in pulbere de nitrati de argint.
Curios este ca, dupa ce micul peste argintiu a murit, unul din fratii lui s-a dus in locul in care acesta murise, si-a strans aripioarele si n-a mai miscat. Probabil a vrut sa-l planga pe frate, sa incerce sa afle ce simtise acesta sau poate a murit si el, la randul lui, in acelasi loc.
Seara, cand fetita s-a dus la culcare, s-a uitat sa vada daca e eclipsa de luna. Luna parea ca tocmai se asezase la masa. In farfurie, pe o campie de sare, statea coada micului peste.

4 comments:

bogdan b said...

de ce povesti triste atat de dimineata?

Kidha said...

Stiu si eu un loc cu dentisti si acvarii mari, iar pestii mei de acasa mi-au aratat ce inseamna sa jelesti un confrate (stateau toti vertical in jurul lui).

Dar poate s-a sinucis pestisorul (un peste de-al meu a sarit din acvariu, spre exemplu)

ruki said...

poate ca-i cea mai frumoasa poveste despre luna pe care am citit-o vreodata. o sa ma mai gandesc la asta...

comanu said...

nu stiu unde am citit ca la niste popoare primitive si fericite, zeul lor ar fi facut lumea trimitand un peste urias care a dat cu coada lui uriasa si exact in locul ala s-a ivit uscatul.
de atunci cozile sunt pretuite ca un odor neslefuit. tragem concluzia ca o coada de peste e mai buna decat o coada de iepure si ceea ce pare sfarsit intr-un colt de acvariu nu e decat baza a ceea ce va deveni cel mai tanar pamant al tarii.

p.s.
dentistule, dentistule da-mi si mie adresa ta si te voi rasplati conform tarifelor...