In drum spre casa

Dupa cum vedeti comentariile au luat o pauza. Cand simt ca blogul nu mai e al meu, scot comentariile ca sa ne revenim si eu si el.

A fost o perioada nefericita pe aici pe la mine dar mi-am revenit. Ba mai nou am hotarat sa-mi cumpar si casa. O sa caut cea mai mica, insorita si colorata casa din Bucuresti. Deviza mea "Iren poate trai si intr-un dulap inundat" nu mai este de actualitate. La fel si principiul " dau oricat ca doar banii sunt doar niste bucatele de hartie". Gata cu plasele pline de haine, cosmetice, cercei, dulciuri si alte lucruri inutile cu care mi-am umplut camera degeaba si pe care nu stiu unde sa le mai pun. Regim sever, de dieta!
Iar drept mobila nu o sa mai cumpar decat lucruri minuscule si usoare, pe care la o adica le poti impacheta si cara in rucsac. O sa fac un experiment sa vad daca-mi iese. Mutatul de lucruri grele ma omoara cu zile.
Nu am nevoie de biblioteca pentru ca am observat eu ca e foarte simplu sa faci coloane de carti si arata foarte bine. Nu am nevoie de bufet pentru ca oricum borcanele de dulceata nu rezista prea mult timp cu mine in casa si argintarie nu am. Si chiar daca o sa am o s-o folosesc zilnic. Nu stiu cum o sa rezolv insa cu dormitul, pentru ca hamacul nu e prea potrivit pentru spatele meu in etate dar sunt convinsa ca o sa gasesc o solutie.
Cam atat despre noua viitoare mea casa care este pe vine.
Sunt un om casnic foarte fericit, cu creionul in mana dreapta, portofelul ascuns bine in geanta si hartia in fata.