Monday, January 05, 2009

Horror este prietenul meu

De vreo saptamana, ma uit in fiecare seara la filme de groaza vechi. Am avut o perioada in care iubeam filmele de groaza, apoi a venit timpul sa-mi fie frica de ele, acum iar imi plac pentru ca uneori o intalnire cu un zombie e mult mai placuta decat niste situatii cu care ai de-a face zi de zi. Am dat de retrovision tv si pot sa spun ca incep sa devin o specialista in vechituri horror. Si ce vechituri! De la Boris Karloff si Bela Lugosi la serialele cu Vincent Price si filmele cu zombie, nazisti, canibali voodoo si posedati din sanatorii. Aia tipa in noapte, pisoiul sare din somn, eu mananc fistic cu inghetata si rad, apoi ma culc si tremur. Pentru ca brusc cade din dulap o sapca pe care nu stiam ca o mai am, calculatorul trozneste de parca da cineva cu toporul in birou, frigiderul scoate un pacanit ca un urlet, afara se aude un mieunat care-ti ingheata sangele in vine, umbrele de pe pereti par ca vin inspre mine, mai aproape, din ce in ce mai aproape asa ca singura mea arma este sa-mi mai pun o perna in cap si adorm.
A doua zi ma trezesc fara cearcane si vesela si seara o iau de la capat. Am observat ca de cand ma uit la filme de groaza nu mai am cosmaruri, viata mi se pare mult mai simpla, am pofta de mancare mai mare si am tendinta sa grupez oamenii din jur in categorii de monstri: cei zombie, cu care ma inteleg foarte bine, tacuti, balbaiti, inceti, dar totusi activi, au tendinta sa te apuce de mana cand ti-e lumea mai draga, fantomele: diafane si bine imbracate, politicoase, imi plac si ele, vampirii, atractia lor catre tot ce e intunecat si rasul lor isteric nu imi prea place, posedatii nici atat, nu au personalitate proprie destul de puternica iar victimele, pe care le includ si pe ele in categoria monstrilor, imi plac cel mai putin: Ati vazut, zombie mi-a mancat ochiul, impuscati-l in cap! Zau, victima? Dar tu ce cautai la cimitir la miezul noptii?

ps: Recomand Oasis of Zombies pentru dialogurile inteligente si sensibile.

17 comments:

joju said...

me zombie joju, nice to meet you :) slurp..mniam-mniam-mniam

1307 said...

deci da! asta chiar e distractie :)
super fain! :))

sperieturi placute! :D

joju said...

dupa miez de noapte singura pe canapea vei urmari crispata The Blair Witch Project. singura. cu un bec aprins
si mai este si genul horror bine reprezentat1408 insa la acesta e bine sa ai pe cineva langa tine

Anonymous said...

te invidiez!eu nu mai merg la cinema de cand sunt mama,iar home video a devenit un fel de gradinitza cu diapozitive ziua, sau dvd-uri dupa 22h cand pic de oboseala dupa tzshpe du-te vinouri in camera sa adoarma le p'tit prince,si ori nu mai intzeleg mare lucru din deznodamand sau chiar din expozitziune, ori ma incant doar cu imaginile privind asha ushor tamp,ce ramane sigur e ca adorm la tot ce prind:-)

Bebeluska said...

Eu in general nu ma uit la filme de niciun fel, dar intr-o seara am vazut "The omen" si toata noaptea am visat personajele din film...

Iren said...

Luminitza: iti dai seama ca ma bucur si eu cat mai pot. acusica o sa ma vezi in situatia ta, dand buzna la tine pe blog sa ma plang ca da, nici eu nu mai timp pentru filme :))

laura s. said...

mi-a placut treaba asta cu victimele; dincolo de filmele horror mi se pare ca si in viata de zi cu zi sunt destui care tipa ca-s victime; paradoxal astia chiar fac victime...

Anonymous said...

faci un bebe, pe bune, soon?

Iren said...

luminitza: hihi, depinde ce intelegi prin soon. eu inteleg prin soon urmatorii 3-4 ani. dar ma rog, nu se stie niciodata. cum vorbeam cu o prietena, uneori bebelusii aleg singuri momentul.

Anonymous said...

cand e sa fie e sa fie,asta e clar!la mine a fost sa raman gravida exact de ziua mea:-)
nici sa ma fii rugat nu puteam avea un cadou mai frumos.asa ca succes de pe-acum!

joju said...

s-o fi apucat deja?.. ca vad ca nu mai scrie la blog :P

Zuzele said...

Eu de cand am vazut Casa Diavoului pe la vreo 8 ani, nu mai imi trebuie filme de groaza! Esti tare daca poti sa te uiti si sa dormi bine dupa aceea! PS: Ai un blog foarte, foarte frumos! ;)

Iren said...

Otilia: multumesc. ma uit oricum la filme foarte vechi, unele sunt silent movies. astea noi nu-mi plac.

Aladin said...

Ma intreb cam ce esti in stare sa gandesti atunci cand citesti Mersul Trenurilor sau instructiunile de la cuptorul cu microunde ... Nu ma indoiesc, foarte repede vei gasi un basm unde sa le asezi.

Iren said...

aladin: nu e deloc greu sa gasesti povesti in ceva rutinier si plictisitor. ai de-a face zilnic cu atat de multe, incat mai bine le gasesti farmecul, decat sa le consideri pierdere de vreme.

softroots said...

Cred ca trebuie sa ai o anumita stare a mintii ca sa te poti relaxa la un horror. La mine au efect cele atat de naive, adica slabe dar jucate cu seriozitate, incat imi ofera o portie buna de ras. Poate fi un prieten bun filmul horror pentru ca nu incearca sa te minta, cu conditia sa nu vrea nimic de la tine, sa nu incerce sa te impresioneze, asa precum Oasis of the Zombies. Imi pare rau, dar n-am avut stomac pentru scena de la 38:50 cu femeia atacata de 5 zombie care incep sa manance din ea. Filmul care m-a marcat in copilarie a fost Expresul Groazei. Iti multumesc ca m-ai primit pe paginile tale.

softroots said...

Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. De fapt eu am prins doar un pui de noapte pe la pranz asa ca e greu sa-l acuzam de prea multa inspiratie si totusi ma incearca un regret ca am abandonat prea repede un film care tie iti spune mai multe si imi propun, desi nu ma mai las de mult pacalit de propriile juraminte, sa il vad din nou la noapte, cu mai multa atentie. Pana atunci am sa incerc sa imi gasesc un loc intre monstrii tai, poate ca vampir ? avand in vedere insistenta cu care te-am abordat si setea de entuziasm, sau poate ca nebun ? ca mai scriu aici in fata usii trantite cu spatele la teancul de obligatii si lucrand metodic la o noua iluzie in care sa cred. Cine stie, poate reusesc sa gasesc finalul monumental al ultimei poezii neterminate daca reusesc sa trezesc amintirea unei prabusiri. As vrea sa ti-o dedic inainte sa se inabuse sentimentele care ma indeamna sa scriu, cand nu-ti voi putea raspunde decat cu poezii mai vechi, care sunt, de altfel, pe aceeasi tema. Asa deci, urmatoarea intalnire in gand la lumina mai micului ecran. Si pisica va privi din fotografia ei fara sa inteleaga nimic.