Exista unele cadouri pe care nu ti le poate face oricine pentru ca exista niste reguli. Eu zic ca nu-ti poti indeplini cele mai mari dorinte alaturi de oricine. Si exista un cadou primit de curand pe care nu cred ca-l pot accepta. M-am gandit foarte mult si chiar nu pot. Pentru ca doar cineva foarte, foarte apropiat mie ar trebui sa-mi indeplineasca visul asta.
Sunt o fraiera pentru ca uneori tin cu dintii de niste principii dar daca as renunta la ele as ramane fara mandrie. Mandria care nu are nicio legatura cu orgoliul si fara de care nu plec niciodata de acasa.
Uneori mi-as dori sa merg pe strada, incruntata si vijelioasa ca de obicei, si sa opreasca in fata mea atunci cand stau la stop la Romana, o masina cum nu credeam ca exista, jumatate nava spatiala, jumatate caleasca, din care sa coboare cel mai distins si bizar domn. Un domn bogat si binefacator care-si petrece in fiecare zi cateva ore impartind case necunoscutilor. Si domnul acesta sa ma salute respectuos si sa-mi inmaneze o cheie stralucitoare ca un nasture de sidef, spunandu-mi: "Poftiti aceasta cheie, stiu cat va doriti o casa insorita, cu un lamai in balcon si cu pereti albi pe care vei putea picta nu o suta, ci chiar o mie grifoni rosii si portocalii. Nu trebuie sa platiti nimic, casa este a dumneavoastra!" Si lumea din jur ar aplauda si ar face poze.
Iar eu ce credeti ca i-as spune? "Stimate domn distins, binefacator si totodata bizar, sunt atat de onorata dar nu pot accepta pentru ca eu am aceste principii de viata de la care nu ma pot abate". Si incercand sa-i dau cheia inapoi, bucatica de metal ar cadea prin gratarul unui canal, de unde ar fi culeasa de manuta grasa a unui crocodil noroios care s-ar muta iute in casa luminoasa, ar distruge lamaiul si ar desena inimi maro cu geta + crocodilu=love pe peretii unde s-ar fi potrivit atat de bine un castel plin de grifoni. Si draga mea Roxana nu ar fi acolo, langa mine, pe strada, ca sa ma zgaltaie si sa-mi zica: "Ce faci? Trebuie sa fii egoista si sa accepti macar asta!" pentru ca in momentul ala s-ar plimba pe o strada in Barcelona, cumparandu-si haine minunate la pret redus.
:-<
28 comments:
eu as accepta orice dar si tre sa-ti marturisesc ca de cind am citi intr-o revista ca floriana jucan a porimit intr-o zi de ziua ei un pachet cu o mie parca de euro de la un tip care a oprit cu masina in fata ei..necunoscut, visez si eu sa mi se intimple asta
poate pe moment. nu si pe termen lung. io asa cred.
karma police: daca mi-ar da cineva un plic pe strada l-as banui de scopuri necurate :))
explorish: nu stiu, astept sa vad la fata locului.
Subscriu. Nici eu nu as accepta.
Cred ca e de bine :)
Uite un exemplu bun de cadou nedorit:
http://veronicaacara.blogspot.com/2009/01/familia-prostu.html
de ce sa regretam ca avem principii?
eu unul am terminat o relatie din cauza asta.
nu imi pare rau.poate cu ea nu cunosteam esecurile de dupa.
dar am dovedit ca am coloana vertebrala.Nu are nicio legatura mandria aici.
nu dramatiza nu e chiar o tragedie
tiza mea, Roxana, ar fi in locul unde visez sa ajung. asta-i buna!
nu stiu ce as face. daca mi-as incalca principiile pentru un cadou. daca as spune ca "misecuvine" si gata. daca as fugi si as plange ca nu am putut...
oricum stiu ca m-ar face proasta o groaza de oameni... si poate, totusi... merit.
Pastrează-ţi principiile, Iren! Sunt cea mai frumoasă podoabă a minţii de ceai şi unul din puţinele, atât de puţinele lucruri ce pot aparţine, cu adevărat, omului.
Printipuri neicusorule! E posibil sa fie trasa de par comparatia, insa principiile merg mana-n mana cu bunul simt. Nu vreau sa dau "dovada" de verticalitate, dar in cazul in care o masina ar pune frana si mi-ar oferi un plic, din teama n-as lua plicul (poate e lapte praf :), in al doilea rand din bun simt/ princiu n-as lua ceva de-a gata (n-am "pasiuni" gen Loterie). Deci principiu = bun simt?!
Si draga mea Roxana nu ar fi acolo, langa mine, pe strada, ca sa ma zgaltaie si sa-mi zica: "Ce faci? Trebuie sa fii egoista si sa accepti macar asta!" pentru ca...
...pentru ca si ea e egoista la randul ei? No disrespect, asta mi-a venit in minte cand am citit insemnarea ta
storrytellerdiamond: nuu, Roxana e persoana echilibrata de langa mine, care-mi vrea binele si care ma indeamna sa fiu om normal cand e vorba de indeplinirea celor mai mari dorinte ale mele. pentru ca da, e bine sa ai principii, dar eu sunt uneori cam rigida din cauza lor.
Asta da cadou: o casa. Inseamna ca te iubeste mult si poate va dori un colt mic din casa aia, unde sa se retraga cand simte nevoia. Sau sa te iubeasca in acel colt. Eu zic sa accepti! Decat sa te chinui cu imprumut sau rate la banca.. si-asa nu se mai dau. Take it or leave it!
carmen: cadoul refuzat nu e casa :)) nu ma iubeste nimeni atat de mult incat sa-mi ofere o casa.
Ok. M-am inselat. Desi era un cadou frumos. Sa fie oare inelul de logodna ce l-ai refuzat? Aici ar fi de discutat.
zicea cineva..un geniu cred: "la facultate am gasit multi oameni cu principii si foarte putini oameni inteligenti".... this is tough one!!
ah, de la manutza grasa incolo m-ai pierdut.fiindca imi inchipuiam manutza (chiar daca nefiresc grasa) a unui copil al strazii care locuieste in canal si apuca el cheia.dar eu sunt doar o idealista cu haine ca roxana.
Punem pariu?
carmen: nu, nici asta. nu e ceva chiar atat de important :)
sinbad: ce pariu?
9:30 PM
Eu nu cred in astfel de cadouri. Astfel de cadouri au mereu un pret. Uneori atit de mare incit nici nu poate fi exprimat in bani.
Asemenea cadouri iti faci ori tu tie, ori asa cum ai spus tu: cineva foarte, foarte apropiat.
sinbad: in prezent asa ceva nu e posibil, cine stie insa ce ne poate aduce viitorul ;;)
klara: exact. conteaza foarte mult cui ramai indatorat :)
Cred ca aici nu este vorba despre principii - care, vorba unui sef de Fisc, trebuie sa fie niste faruri calauzitoare - ci de anumite reguli elementare de igiena sufleteasca fiindca atunci cand accepti un cadou impreuna cu acesta accepti si pe cineva in viata ta, altfel nu se poate - si daca nu exista o minima disciplina la acest capitol in scurt timp situatia devine stanjenitoare si inca nu am intalnit pe nimeni care sa se amuze ca viata lui intima a devenit un fel de mijloc de transport in comun.
sinbad: perfect spus. cine are nevoie de un tramvai intim ticsit de calatori?
... oricata grija ai avea tot se mai strecoara si calatori fraudulosi. Sa intri incaltat in viata cuiva e un sport care nu va deveni niciodata caduc. Fireste, surprizele sunt posibile la ambele capete ale oricarei relatii. Suntem niste maimute ale naibii de smechere.
Principii ? Candva am postat pe blog o gramda de proverbe si citate, adunate de prin lume. Peste o vreme, stand si uitandu-ma ca prostul la ele, am realizat ca niciunul nu seamana cu ce vad in jurul meu. Si m-a cuprins un fior, exact ca in filmul in care Pacino il intruchipa de diavol. Am vazut "raul" din noi.
:)
La rândul meu şi eu am anumite principii, unii le-ar numi prejudecăţi ,am în minte ideea fixă că anumite cadouri se fac de anumite persoane sau o singură persoană , personal îmi place la nebunie să fac cadouri şi mici atenţii,dar fac acest lucru după anumite cunoştinţe despre persoana cealaltă sau la intuiţie , de cele mai multe ori nu dau greş ...
Şi nu cred că este o tragedie acest lucru de a avea principii , te ridică pe o scală de oameni mai "înalţi" şi îţi oferă şi alte perspective .
Cu ce te-ar ajuta dacă în momentul în care primeşti ceva deosebit,deosebit care tu poate nu l-ai fi acceptat de la nimeni şi în aceeaşi clipă primeşti şi nişte alte veşti mai puţin îmbucurătoare ...
Zic să îţi păstrezi principiile până la proba contrarie ;)
Eu consider ca e bine sa ai principii desi...
E o vorba: "EU AM PRINCIPII DE FIER DAR DACA NU VA PLAC... MAI AM SI ALTELE" :p
Cateodata imi doresc sa nu fiu condusa de principii, acum sunt pe cale sa inchei o relatie din cauza unor principii deale mele, dar nu renunt la ele. Ele ma definesc.
Post a Comment