O moneda si o castana au hotarat la un moment ca se iubesc si s-au mutat impreuna. Casa lor era o minunata groapa in nisip, langa un lac artificial format din picaturile aruncate de palmele ingerilor de piatra de pe pe o fantana arteziana. Moneda admira nuantele de rosu pe care castana le capata in lumina soarelui in timp ce castana iubea faptul ca moneda era un lucru pretios. Se intalnisera intr-un moment greu pentru fiecare: un copil se apucase sa joace fotbal cu amandoua. Cand se pregatea sa dea in castana insa, moneda incepuse sa straluceasca atat de tare incat atentia baietelului se indrepta catre ea, lasand castana in pace. Dar cand se pregatea sa invarta moneda ca pe un hopa-mitica, rotunda castana parca se marise si se rotunjise si mai mult, luand forma uneu mingi marunte, perfecta pentru fotbal. Noroc ca ora mesei venise repede si copilul a fost luat pe sus de bunic acasa.
Salvandu-se reciproc, castana si moneda au crezut ca asta trebuie sa aduca acel minunat si inaltator sentiment denumit dragoste. Nici una. nici alta nu prea stiau ce e aceea o iubire.
Dar incepe dragostea din salvare? In noua lor casa plina de umezeala moneda incepu sa rugineasca si castana sa putrezeasca si relatia lor incepu sa scartaie. Poti sa simti dragoste pentru cineva care e bun cu tine, care te salveaza, care te face sa simti ca insemni ceva? Si mai ales pentru cineva care te salveaza la randul lui? E dragostea o mare si bogata recunostinta?
Dupa ce moneda si castana s-au despartit ( fiecare cu sanatatea facuta praf si cu inima sfarmata in mii de forme geometric imposibile), moneda a pornit catre nord, in portofelul unui copil care a avut rabdare sa-i curete rugina si sa-i redea luciul. Nimeni nu stie pe unde e acum, urma i s-a pierdut, se stie doar ca moneda a continuat sa-si dea inima ei de metal altor obiecte, sa fie dezamagita dar si fericita, sa incerce sa afle de fapt ce-i starea aia care o face sa rugineasca dar si sa straluceasca mai frumos ca niciodata.
Iar castana a imbatranit peste noapte, si-a pierdut nuanta cea rosie atat de frumoasa, s-a inacrit si a devenit o celibatara convinsa. Cinismul ei e celebru in parc, dar uneori ingerii de pe piatra de pe fantana arteziana ii iau apararea si au grija sa nu-i ude casa in care ea isi trateaza reumatismul. Pentru ca, in ciuda celor intamplate, castana continua sa locuiasca in casa de unde i s-a tras nefericirea. Unii cinici sunt de fapt niste nostalgici incurabili, care nu au curaj de fapt sa renunte la dezamagiri.
22 comments:
Erau de fapt castana si monedul...
Dar povestirea tot are un aer vesel :)
Da. Se pare că va fi o toamnă frumoasă. Aproape cinică.
Impresionant! Ai reusit sa aduci atata culoare in doua lucruri pe care nici nu le bagam in seama, pe deasupra le-ai dat si sens... continua caci o faci aparte.Ah si mersi pentru zambet :)
pushthebutton: ori e cinica ori nu. nu exista moderat de cinica :D
io incep sa nu mai cred in cinism.. asta chiar mi se pare cinic.. :)
madlen: mie asta mi se pare un lucru bun. dar bine, s-ar putea sa ma insel. uneori cred ca nici ca mine, un fraier entuziast si increzator nu e prea bine.
Da, ai dreptate. Aproape am facut o greşeală :D
Giolly: pentru ca e tot o extrema si dai dovada de lipsa de flexibilitate. cinicul isi refuza o gramada de sentimente minunate in timp ce naivul prea increzator lasa prea multi oameni sa profite de el si sufera apoi ca prostul :)
eu, personal, il prefer pe naiv totusi. macar are ce povesti :)
O moneda coeur d'artichaut:) E foarte bine sa fii fraier entuziast, asa îti oferi tie însati o sansa în plus, de fiecare data când e posibil.
pushthebutton: deci cum o sa fie toamna? cinica sau ne-cinica?
uf, relatia lor era fizic imposibila; daca ascultau de sfaturile semenelor lor nu se ajungea la o asa dezamagire... si nici la povestea de dragoste; o fi bine, o fi rau?
intre timp langa fantana arteziana a aparut un violonist care canta pentru un ban cinstit, iar monedele oferite acestuia si castanele care continuau sa cada din copaci, pe fundalul muzicii de vioara, spuneau trecatorilor povestea aramie dintre o moneda si o castana
Cinică. Sunt la fel de sigur cum eram toamna trecută, când am început să devin nostalgic.
toamna asta nu are urma de cinism.. parerea mea..
e prima toamna necinica dupa multe secole..
moneda a fost purtata peste ocean. acolo un pensionar a indesat-o langa balamaua capacului unui aragaz care se incapatana pana atunci sa tot cada. uneori oalele dadeau continutul fierbinte pe afara si umezeala-i grabea rugina... i se pareau cinice. ceainicul de inox se amuza pe seama monedei care era ciupita de rugina ca de acnee.
se gandea ca a ajuns intr-un loc si nu mai este plimbata prin magazine si prin automate de acces ori automate cu bile frumos colorate pentru copii.. ori lovita cu piciorul pe sub castani.
apoi aragazul a fost dus la depozitul de vechituri iar moneda a ramas sudata de capac.
in departare ghearele cu magneti ale unui rac gigantic lucrau sporadic. de undeva se auzea:
Where do broken hearts go
Can they find their way home
Back to the open arms
Of a love that's waiting there
And if somebody loves you
Won't they always love you
Foarte draguta povestioara.
Btw o faza foarte amuzanta pe care am vazut-o pe okazii. Criza i-a ajuns si pe blogari. Vinde unu cont adsense de 65$ cu 1 leu.
http://www.okazii.ro/catalog/33397243/Vand-cont-google-AdSense-care-are-65-.html
Vand schimbator de karma, modelul cu preview LCD.
Acum si in rate ori pe tichete de masa!
Mai sunt 3 bucati in depozit.
Garantie 24 de ore
Service contra cost tot la noi.
Eliberam factura fiscala la cerere
Tel: 0777KARMATWIST
Din ian 2010 se preconizeaza lansarea noului model cu preview-holograma si functia "undo" integrata.
~*Two Lives in One*~
minunat! :) esti binevenita pe lista mea cu blogareli preferale!
A venit toamna :(((
micile chestii care fac toamne mai frumoasa. :) e una din cele mai tari love-story-uri pe care le-am citit. cine are nevoie de dulcegarii si cuvinte complicate? nu o castana si o moneda. :D
coryamour: multumesc :)
cinnamon: planuiesc sa scriu o gramada de love-story-uri simple si la obiect intre diverse lucruri care nu au nimic in comun
GAAAAA! una dintre cele mai tristuţe poveşti pe care le-am citit la tine. mi-a stat inima.
iar eu, te rog eu, nu mai scrie de poveşti cu nepotriviri, că mie drept să-ţi spui, mi-au ajuns cele pe care le ştiu...
sau scrie poveşti în două episoade, telenovele curate, cu un 'după 20 de ani', când se întâlnesc ei din nou şi ce-au învăţat ei între timp şi cum...
Post a Comment