Thursday, May 20, 2010

Despre cum nu am reusit sa salvez o furnica mutanta

Ieri dimineata am gasit in baie o furnica. Imi plac furnicile, nu tip si nu scap paharul din mana cand le vad asa cum fac cand vad un gandac. Imi place perseverenta lor. Cand eram mica si stateam la etajul 11, reuseau sa ajunga pana acolo sus, la mine si sa bea apa din chiuveta.
Furnica statea pe un gel de dus roz, cu mosc si migdale, asa cum stau oamenii la fast-food si rontaie uitandu-se aiurea. Ma uitam la ea cum inghitea chimicale si ma gandeam ca e clar, furnica asta devine pe secunda ce trece o furnica mutanta. O sa se faca mai mare decat mine si o sa ma trezesc cu un mutant harnic si poruncitor in casa: fa-ti patul, intinde bine cearceaful ala, cat ai de gand sa lenevesti, pune mana si intinde masa, nu se mananca la calculator, munceste, munceste, munceste, la ora asta pleci la serviciu?!!! O sa ajung sa vin acasa cu lehamite, pentru ca furnica o sa ma astepte la usa, batandu-ma la cap nonstop sa fiu si mai harnica si mai ambitioasa si mai cumpatata, aruncandu-mi parfumurile burgheze la toaleta si tinandu-mi socoteala economiilor. Si asa as ajunge din ce in ce mai tarziu acasa, mi-as pierde vreme in oras, band de necaz din ce in ce mai multa bere, devenind din ce in ce mai rotunda si mai deprimata si lumea ar fugi de mine, pentru ca m-as plange mereu de furnica mutanta cu care impart casa si nimanui nu-i plac vaicarelile, mai ales cele despre mutanti.
Asa ca am fost prevazatoare si am luat furnica de pe deliciosul gel roz, asezand-o cu grija intr-un ghiveci pe marginea ferestrei.
Azi dimineata insa furnica zacea fara viata in baie. Era un pic mai mare decat ieri, semn ca procesul de mutatie incepuse deja. Ii placuse ce simtise asa ca se intorsese dupa alta portie. O picatura prea mare de apa i-a fost insa fatala. Daca as mai fi avut cum, as fi salvat-o chiar si asa, pe un sfert mutanta. Am o afinitate pentru mutanti. Unii oameni nu se invata niciodata minte.

No comments: