Ieri am mers paralel cu un balon de sapun aparut de cinestieunde cale de vreo 5 masini. Apoi balonul a disparut in pieptul unui caine negru, cu pete galbene. Mi s-a parut un sfarsit demn pentru un balon atat de rezistent si prietenos.
Seara am ascultat greierii si m-am gandit la criza existentiala prin care iar trec. Cred ca e o criza existentiala meteo, datorata schimbarilor bruste de temperatura. Altfel nu inteleg de ce revine mereu la inceput de anotimp. Ori au inceput sa-mi placa mult prea mult schimbarile, m-am transformat intr-un change-junkie si cum imi e bine si liniste, cum devin posomorata si nelinistita. Sau poate s-au adunat prea multe rutine, prea multa energie aruncata pe apa sambetei si dorinte neindeplinite din lipsa de timp. Unde se tot duce timpul asta de dispare ca un ticalos cu familie mare si simt de responsabilitate inexistent? In pieptul unui caine negru cu pete galbene cumva?
No comments:
Post a Comment