Oamenii din povesti sunt mai buni unii cu altii

Povestea mea se petrece in niste vremuri foarte amuzante, in care oamenii au un altfel de piele pe ei si anume materiale cu modele de toate felurile si formele. Nu-s tatuaje, sunt pur si simplu oameni in culori vesele. Un om nu seamana cu altul. Unii au buline albastre cu astronauti rosii, care se invart prin ele, altii sunt rosii de tot si flori de iedera pe degete, unii sunt ca zebrele, altii ca leoparzii, foarte multi au piele ca de pijama: cu ursuleti, rachete sau mingi de fotbal si toata lumea se arata cu degetul pe strada: hahaha, uite-l si pe ala. Dar nimeni nu se considera mai breaz, e o placere sa te uiti la oameni si de curand s-au inventat si modelele care se misca. Daca ai o piele cu iepuri de camp de exemplu, iepurii iti vor alerga pe picioare si maini, se vor opri un pic pe nas, in doua picioare pentru a se uita la soare si poate se vor strange toti in cap, la umbra parului si nu se vor mai misca de acolo. Si daca esti fata si ai un iubit de care esti atat, dar atat de indragostita, doar el iti va cunoaste secretul si te va ciufuli bine-bine, pentru a imprastia iepurii in toate zarile corpului tau.