O plasa de principii

Leapsa principiilor de viata buna de la Paula
Cand zic principiu, vad un domn serios, cu papion si sosete bine calcate. Nu-s prea multi domni din astia prin viata mea si nu prea sunt in stare sa zic daca-s niste domni buni sau, de fapt, sunt niste monstri rai. Pentru ca mie mi-e bine cu ei, dar nu stiu daca n-ar trebui sa-i schimb mai des, sa-i imprumut sau sa-i cumpar de la altii si sa traiesc mereu altfel.
De exemplu, iau oamenii cum sunt, nu-i oblig sa se schimbe si-i las in pace. Ai extrem de multe defecte si probleme? Eu o sa ti le accept pe toate pentru ca nici mie nu-mi place sa mi se ceara sa ma schimb. Toleranta asta duce de multe ori insa la paguba. Poate oamenii ar trebui sa se construiasca unii pe altii. Eu insa nu prea stiu cum se face asta.
Pentru ca sunt blanda, imi plac oamenii blanzi si pun mare pret pe tot ce inseamna bunatate, calm si haimaibinesafimveseli. Doi oameni blanzi  insa nu vor mare lucru impreuna. Vor sta bland unul langa altul, isi vor spune lucruri blande si cam asta e tot. Uneori dau de oameni aprigi, care te imping si te obliga si te iau pe sus. Si tare-mi place cand se intampla asta. Dar obosesc asa tare incat uneori ii tin la distanta pentru ca nu pot sa trec prin mai mult de 2 lucruri extraordinare pe zi.
Sunt un hedonist pe care criza nu o sa-l afecteze niciodata. Imi place sa-mi imaginez ca traiesc intr-un corn al abundentei si nu-mi pot refuza nimic. Praijituri, haine, imbratisari, timp, vorbe, greseli totul se da aproape gratis in lumea mea. Pentru ca e pacat sa nu dai atunci cand ai si sa nu primesti atunci cand are altul, e deviza mea. Si uite asa, parca vad ca o sa ajung la un moment dat la sapa de lemn, din toate punctele de vedere.