Uneori ma simt ca Robinson Crusoe, care are un papagal doar in vis si un Vineri care-si tot schimba identitatea. Sunt undeva pe o insula pustie si tot astept vapoare.
Ma simt bine singura cam 4 ore pe zi, doua dimineata si doua seara. Fara asta 4 ore am impresia ca-mi lipseste ceva, ca nu am mintea prea aerisita si ca am mers parca toata ziua in autobuze aglomerate.
Imi mai lipseste foarte tare verdele, statul departe de pereti, in aer liber. Cum ar fi sa nu avem autobuze ci paduri mobile. Sa te urci in padurea mobila si sa te tii e copaci, sa te ghemuiesti in scorbura daca ai timp la dispozitie si cobori d-abia la a 6-a, veveritele sa-ti arunce in cap cu ghinde si in loc sa stai cu nasul in poseta cuiva, stai cu nasul in muschiul de pe crengile unui stejar. Si ce frumos ar fi seara, cand toate padurile mobile ar deveni portocalii in asfintit si ar incepe greierii sa-ti cante si ti s-ar parea ca vezi nasuri de vulpi dupa picioarele altor calatori :)
No comments:
Post a Comment