Andreiard a postat pe blog o poza cu luna. Poza este intitulata "al lunelu". Cantecul ala cu alunelul, alunelul hai la joc era un cantec pe care mi-l canta mie bunica. Eram mica, mica dar imi amintesc si acum ce tare imi placea. Asta pentru ca bunica mea are o alunita pe obraz si eu imi inchipuiam cum alunita coboara de pe obraz, se imbraca in straie populare si incinge o hora cu alte alunite, imbracate cu ii, itari si opinci. Daca stau bine sa-mi amintesc imi dau seama acum ca, in imaginatia mea, alunita semana de fapt cu Dj Bobo ( de parca si-asa, dj bobo nu era destul de inspaimantator).
Un alt cantec popular pe care mi-l canta bunica ( da, eu am crescut cu cantecele de genul asta sau in stilul "in casuta din padure", nu cu muzica trance, electro sau glamour electro-pop ca tinerii din ziua azi :P) era cantecul cu "zau zau, in padure sub un brad/ sade-un voinic suparat"(de mica aveam eu asa o feblete pentru cantecele cu voinici suparati si parasiti de mandre). Ma duceam deseori in parc si ma plimbam pe o alee de brazi, hranind veverite si sperand sa dau peste voinicul suparat (care, mare coincidenta, in mintea mea era imbracat la fel ca alunelul de mai sus!!!).
3 comments:
şi bunică-mea-mi cânta alunelu, numa că nu mi-am imaginat niciodată că alunelu ar fi o aluniţă (sau alta)! întotdeauna a fost luna. ce-ţi e şi cu semnificanţii ăştia...
Eu cand mi-l canta strabunicul-mos Anton-ma gandeam la alunele di alunul lui "Draga", un mosulet care statea singur la marginea satului intr-o casa batraneasca cu o gradina plina de buruieni.
sigur "alunelu'" nu vine de la "al lu' Nelu" (fecior din sat care stie sa joace fetele la hora si de asta e invitat "hai la joc")?
dupa parerea mea, e o tactica murdara de a-l forta pe el sa o ia de nevasta pe ea ("sa ne fie, sa ne fie cu noroc... sa ne fie, sa ne fie la soroc").
cata naivitate...
:D
Post a Comment