Eu sunt genul de om care uneori este pe alta planeta. Nu sunt atenta, nu prea aud ce vorbeste lumea cu mine sau aud niste chestii ciudate rau, dar asta pentru ca-mi fura atentia tot felul de amanunte din jurul meu si devin absenta. Da, exista multe dezavantaje atunci cand plutesti prin alte sfere in loc sa fii hic and nunc, numai eu stiu cat de tare a durut cand am intrat intr-un gard, in loc sa iau o curba. Dar eu o sa iau in calcul numai avantajele.
- in primul rand daca te uiti aiurea, dupa ciori, nu mai ai treaba cu exhibitionistii. Pac, apare exhibitionistul, descheindu-si pragmatic fermoarul. Tu treci in viteza pe langa el admirand pescarusul de pe turla bisericii si pana sa apuce el sa te invite sa privesti, tu ai trecut fara sa vezi nimic.
- ai o alta relatie cu culorile. Nu toti oamenii observa ca sunt putini oameni cu pantaloni galbeni pe lumea asta. Dar tu stii asta si stii sa-i apreciezi.
- ai o capacitate mult mai mare de a suporta golanii care se strang la iesirea de la gura metroului. Daca vine unul inspre tine, scotand sunete neajutorate, precum zgomotele scoaterii unui dop de carioca imensa, in incercarea de a se face remarcat, tu il auzi ca prin ceata unei mlastini si nu-ti mai bati capul cu el.
- poti observa cum desenul lichenilor de pe un copac formeaza cu destul de multa acuratete portretul fostei profeoare de biologie, pe care nu o puteai suferi
- si daca ai noroc, mare noroc, uneori poti gasi in iarba din parc o urma de picior a unui dinozaur.
2 comments:
asta-mi aduce aminte de una dintre cele mai misto inscriptii de tricou pe care le-am vazut vreodata:
"Lalala! I can't hear you! Lalala!"
(E un pic ciudat totusi ca numai mie mi s-a parut amuzant sloganul)
Intr-un anume univers, poate lichenii chiar sunt fosta profesoara de biologie pe care...
Eh, intr-un anumit univers? :P
:)) foarte misto sloganul
Post a Comment