Cand am citit Ulysses am facut febra, m-am chinuit, visam noaptea ce citeam, incercam sa sar pasaje intregi dar nu ma lasa inima si reveneam, parca citeam nu o carte ci capul unui om. A fost singura carte pe care am citit-o cu picatura, in vreo 2 saptamani. Incercam sa exprim starile astea unui tip, in timpul unei intalniri nereusite. Eu in extaz, James Joyce in sus, James Joyce in jos, ma apucase din nou febra. Tipul foarte calm imi zice:
- Mda, am citit-o si eu mai demult. Tot ce mi-a ramas in cap a fost ca la un moment dat Joyce zicea de ceva ca are culoarea verde-flegma.
Nu cred ca voi mai aduce vorba de Ulysses in timpul intalnirilor mele.
6 comments:
hihihihihi
asa la prima citire pare amuzant, depinde si cum a zis-o totusi
mai da-i o sansa, macar (cred ca) ii place verdele :)
Asa am citit io 'Idiotul'. Aproape ca-mi venea sa arunc cartea cand mi se parea ca nu se mai ingroasa deloc partea din stanga a cartii deschise... :)
E o faza dintr-o intalnire de mai demult. Si nu i-am dat tipului nici o sansa pentru ca prea imi povestea de hip hop si marijuana :D. Not my type.
marijuana e verde? asa s-ar explica cum de-a retinut exact amanuntul ala...
Da, dar nu este chiar verde-flegma!
Incepe sa-mi placa verdele...
Post a Comment