Despre substituti

Lumea asta este plina de substituti, toti imperfecti, toti vrand sa fie iubiti pentru ceea ce sunt. Poate pacatul lor este ca vor sa fie folositi. Da, folositi din placere e drept, dar vor sa fie folositi. Si sa fie acolo, sa se sacrifice. Chiar daca substitutul e un sapun, se va topi si va face spuma cu ravna si se va face lucios in sinea lui cand stapanul il va plimba de-a lungul corpului. Chit ca apoi stapanul il va arunca nervos in savoniera si-l va ciobi intr-un colt inca lucios, pentru ca nu este de fapt sapunul care-i place si care-i face bine la piele. Sapunul il va adora oricum, desi simte ca nu este iubit si apreciat. Si se va topi mai greu ca sapunul preferat, din grija si rabdare si asta il va enerva si mai tare pe stapan, desi il va folosi in continuare.

Imi este ingrozitor de mila de cei care au soarta sa fie substituti. Cei pusi mereu sa stea cu un pas in urma, care primesc ingrozitor de putin si considera ca, totusi, putinul asta e mult. Si sunt multi substituti care nu fac asta din prostie, sunt multi substituti care iubesc si dau mult. Si sunt mici si sufletisti si da, fac si ei greseli, pentru ca nu ar trebui sa accepte o situatie ca asta. Dar unii substituti nu stiu ca ei sunt substituti. Ei cred ca sunt titulari :(

Si acestea fiind zise, va intreb cum sa-mi fie mila de cei care folosesc substituti? De ce sa-i consider pe ei victimele? Pentru ca pana acum toti cei cu care am vorbit mi-au zis cat ii caineaza ei pe cei care se folosesc de substituti. Si cat de seaca e viata lor etc. Pentru mine sunt sadici si lasi; daca te-ai uita cu multa atentie la ei ai putea vedea in ei, undeva intr-o pivnita interioara, un calau imbracat in piele neagra, cu masca pe fata si cu suvitele parului unei vrajitoare decapitata inca printre degete.