Mi-aduc aminte

Unele melodii sunt ierbare, iti aduc aminte de anumite timpuri, cum era atunci cand le ascultai. Timpurile astea se imprima in melodie si raman acolo uscate si plate, uneori sub forma de farame.
Alte melodii iti aduc aminte de toate timpurile, desi sunt melodii pe care nu le-ai mai auzit niciodata. E ciudat, asculti melodia si capul ti se umple de toate tipurile de senzatii din trecut.

Ascult o melodie noua, cu un cuc care canta din cand in cand prin ea si-mi aduce aminte de atatea povesti. In mod normal nu ar trebui sa-mi aminteasca de nimic, anul asta am auzit pentru prima oara un cuc cantand. Dar o ascult si simt mirosul de mar taiat in felii de bunica mea, mar verde-acrisor, plin de apa pe coaja lucioasa. Pot sa simt forma feliilor in mana si cum sare sucul din ele, cand imi infig unghiile in coaja. Peste amintirea asta intra alta amintire, despre cei doi frati gemeni. Unul ei foarte destept, olimpic la matematica, celalalt aproape retardat, lovit de meningita cand era mic. Avea mereu cearcane vinete in jurul ochilor si gangurea, nu vorbea, era imbracat neglijent si urat de catre parintii lui. Cei doi au fost in aceeasi clasa, pana in clasa a 8-a, daca-mi amintesc bine. Peste amintirea asta intra stralucirea soarelui de iarna care apunea iarna, in sufrageria bunicii mele, prin geamurile cu flori de gheata si prin verdele tepos de asparagus pus pe masa de sticla rosie. Este cea mai minunata lumina traita de mine. Pe atunci iernile erau lungi si grele, cu multa zapada care scartaia si frig si vrabii care se adaposteau in balconul inalt, zgribuliti. Pe atunci cantam la pian, citeam carti cu pitici si grasani si ma uitam la sindbad marinarul in timp ce afara sufla crivatul si scolile se inchideau din cauza zapezii prea mari.
Si apoi vin invalmasite amintiri marunte si iuti: zatul de cafea din ceasca, uscat sub forma unui iepure, mama mea jucandu-se de-a ghicitoarea, scheleti fosforescenti in camera din tabara si un roman politist prost, citit de toata lumea - cufarul din chiparos, primul baiat care m-a remarcat pe strada - ce faci bombonico?, tastatura din care cadeau tastele ca dintii unui om batran, foarfeci cu manere colorate din vitrina magazinului, toate tipurile de evantaie vazute in toata viata mea: din lemn, carton, bambus, hartie moale, voal.
Sunt prea multe senzatii, culori si amintiri pentru un biet cap, care asculta o simpla melodie.