Monday, December 17, 2007

Oribil

Mi-e draga casa in care locuiesc, asa oribila cum e si plina de defecte. Uneori ma simt in ea ca intr-o subterana Sri Lanka, cu forma ei de para si case de ceai, plantatii de cauciuc si mine de safir. In ultima vreme mi-s dragi numai lucrurile oribile si "oribil" mi-e cuvantul cel mai placut. Ca si cum tot ce e mai oribil pe lumea asta s-a intors pe dos si am observat ca e matlasat cu ceva foarte fin si frumos.

4 comments:

Laura said...

happens to us all... ce sa-i faci, parca toata lumea se intoarce cu susu'-n jos... asa incet incet... without anyone noticing it! numa ne trezim ca dormim pe dos, umblam cu capul in jos... weird world we live in...

The Lucifer Principle said...

A man's home is a man's castle?

Guess it works for womyn too.

len said...

Apreciem uneori lucrurile prin caldura pe care o degaja, prin amintirile si bucuriile care ne leaga de ele. Fiecare suparare pe care ne-o aduc ne doare si incercam sa o compensam prin bucuria pe care ne-o aduc. Uneori insa supararea si durerea e prea mare, se cumuleaza si atunci trebuie ca cauti altceva. Sper sa nu ajungi acolo, dupa 5 ani de stat intr-o casa pe nord la parter frigul si umezeala au depasit toate bucuriile. Din pacate cred sa acelasi principiu se aplica si la oameni.

iancu said...

Nici o casa nu e oribila cu adevarat. De cele mai multe ori ii trebuie o lampa noua. Asa cum am luat eu de la Ikea duminica. Montata tot cu bormasina aia shmechera, remember? :P