Thursday, December 13, 2007

Pisicile casei

Acolo unde locuiesc eu este plin de pisici. Mai toate sunt grase si rotunde care, atunci cand te vad, se aseaza in cap si-ti cer de mancare. Primul pisoi pe care l-am vazut a fost Nicky; pe atunci avea o curelusa rosie antipurici la gat si se uita mereu pe geam la noi. Nicky este negru si are cate o bulina de par lipsa deasupra fiecarui ochi. De aceea, si pentru ca are ochi foarte rotunzi, pare mereu mirat, cu un aer obraznic, de parca ar raspunde mereu "hai, nu zau!" la afirmatia: "tinere, esti cam nesimtit".
Lui Nicky ii place sa bage capul prin grilajul de la bucatarie si sa te urmareasca facand baie, de la geamul de la baie. Casa noastra e teritoriul lui si in fiecare dimineata urla si-si apara drepturile in fata altor pisici.
Apoi a venit Eugen. Eugen este un intim al restaurantului foarte scump de vizavi. Il mangaie pe cap multi oameni cu bani si ceasuri scumpe ii ating urechile. Eugen isi stie valoarea dar asta nu-l opreste sa aiba gura mare si sa vina repede la tine si sa-ti ceara mancare cand te vede intrand pe poarta. Eugen este mereu zambitor, de aceea nu pare foarte normal. Si are de fapt figura de soldat austro-ungar pe nume Frantz.
Al treilea pisoi era Eusebiu-Basil. Eusebiu era negru, mare si sfios. Ii lipseau doi dinti din fata ( sau poate avea strungareata) dar asta nu-i stirbea cu nimic farmecul. Doar ca te stropea atunci cand torcea cu zgomot. Si pe el il hraneau cei de la restaurantul de fitze, dar el era mult mai discret si nu se lauda cu asta. In plus, spre deosebire de Eugen, nu se aseza niciodata in fata usii de la restaurant, cerand sa i se rezerve o masa inauntru. Eusebiu era foarte frumos si semana cu o pantera. Era si un gentleman. Daca veneai cu plase multe acasa, Eugen se facea ca nu te vede si incepea sa-si admire unghiile dar Eusebiu venea mereu sa fie alaturi de tine, sa te sprijine. Torcea si topaia pe loc, ca un soldatel, framantand ceva in stilul personal al pisicilor. Eusebiu era prieten si cu Eugen si cu Nicky si cu toate pisicile de acolo.

Apoi Eusebiu nu a mai venit sa-i dau de mancare si sa-l scarpin dupa ureche si pe frunte. Nu l-am mai vazut si mi-a parut ingrozitor de rau. Mi-ar placea sa cred ca, fiind atat de frumos, cineva l-a luat si l-a facut pisica de casa. El nu era oricum prea golan. Dormea pe o patura galbena murdara, asteptandu-ma dimineata sa deschid geamul si sa vina sa-mi dea "buna dimineata".
Dupa ce Eusebiu a disparut, s-a instaurat haosul in lumea pisicilor de la mine de pe strada. Tiranul de Nicky nu a mai putut fi oprit. Mai intai, intr-o dimineata, pe cand ieseam din bucatarie, am vazut o naluca neagra fugind pe hol si disparand pe geam, acompaniata de micul meu Dictator, care plin de entuziasm, parca striga :" Nenea, nenea, ce va admir!".
Eu am crezut ca Eusebiu s-a intors asa ca am alergat repede, strigand: "Eusebiu, Eusebiu, bine ai revenit!". In loc de figura blanda a lui Eusebiu, l-am vazut in schimb pe Nicky, privindu-ma ironic si nesimtit. L-am ignorat si am zis sa-i dau totusi o farfurie de mancare ( de care, evident, nici nu s-a atins). Intrand apoi in camera mea am vazut de ce pisicul meu era asa plin de admiratie fata de ticalos: imi facuse pipi pe doua perechi de blugi, calculator si, dupa cum am vazut ( sau mirosit) mai tarziu, si in prelungitorul de priza.
Cum nu era de ajuns, Nicky s-a intors seara sa-l bata pe Eugen care-si lua linistit cina la lumina stelelor. Au inceput sa se certe cu voci groaznice, Nicky fiind foarte agresiv si cu un limbaj pe care nu-l pot reda aici. Si eu si Ruxi, colega mea am inceput sa ne agitam si sa sarim pe loc: "Pleaca de aici, lasa-l pe Eugen in pace, nu te vrem!"Aiurea, Nicky ne ignora total. Nu l-am interesat nici cand am inceput sa-i aruncam cu crantanele din alea odios mirositoare in cap. Era pus pe bataie asa ca Ruxi a trebuit sa iasa afara si sa-l fugareasca cu o umbrela.
De atunci nu mai exista nici o sansa ca noi doi sa devenim prieteni. El tot incearca sa intre in casa si sa termine ce a inceput dar eu sunt mereu la post, prevazatoare si in alerta.
Inca mi-e dor insa de Eusebiu :(

14 comments:

Raluca said...

Colega mea de birou se mira ca tot chicotesc in fata ecranului, dar nu pot sa-i explic, ca ei nu-i plac pisicile. O data m-a certat ca am lasat pe calculator o fereastra deschisa in care era o imagine cu pisicutza lui Stingo. Cica i s-a facut frica cat am fost plecata de la calculator! Poate a avut de-a face cu vreun Nicky la viata ei, cine stie.
In fine, voiam sa-ti spun ca m-am inamorat de Eusebiu si sa-ti multumesc pentru aceasta insemnare descretitoare de frunti.

RME said...

Doar vroia sa fie dor in ultima propozitzie, corect? :D

igigixu said...

lovely, /me multumit. realitatea face toti banii...

junkymouse said...

fa-i o invitatie la o baie cu multa spuma, taiat de gherute si puricat! pun pariu ca isi va alege cuvintele cu atentie data viitoare cand vi se va mai adresa...

Adriana said...

ce poveste frumoasaaa :) mai vrem mai vrem! cats all the way!

cezar.haipa.ro said...

iii...piiisiiiicciiii....
pisici multe.
blog Super. ai idei multe.
loc in blogroll pe cezar.haipa.ro si review.

koma said...

deci pisicile care`ti plac tie au nume care incepe cu EU :)

motanes said...

Nicky se uita sfidator pentru ca stie unde este Eusebiu. Acest Cioacă pisicesc trebui prin in usa si strans pana zice tot.

Muhahaha, mi-au placut pisicii.

Evil me said...

Zuza mea e un fel de mama barfelor pisicesti. Stie tot ce misca in casa, trebuie neaparat sa auda si ea ce vorbesti la telefon si sunt convinsa ca apoi se duce si povesteste tot covorasului din baie. Micutza tradatoare..

Vera Spirescu said...

Eusebiu are o soarta trista.. :(

len said...

Stateam la parter si era un pisoi care venea tot timpul in vizita. L-am cooptat de cand era pui si-l chemam Motonel. Motonel avea o personalitate pe jumatate cainesca si-i placea prea tare sa se mozoleasca si sa lase urme de noroi cand venea plouat de afara insa stia sa se revanseze de fiecare data cu un mieunat multumitor. Vara dormea in iarba pe care incercam s-o cresc in balcon si iarna imi dormea in cap sau pe genunchi. Aici, nu mai stau la parter si mi-e dor de Motonel. Aici e doar un pisoi gras si batran care seamana foarte bine cu Garfield, nu cred ca o sa-l conving sa vina la mine pe balcon. Mersi pentru poveste.

Bogdan Cristescu said...

of pisicile...
sunt ca femeile, stau acolo unde sunt alintate si tratate bine! si pleaca atunci cand locul mai bun se iveste in alta parte!
femeile sunt ca pisicile, torc exact cand ai tu nevoie sa auzi, si iti place si tie sa le faci pe plac si lor sa stea sa te satisfaca!

H said...

Traindu-mi copilaria intr-o casa in care pisicile era suficient de multe cat sa formeze un val de blana ce se rostolea inspre tine mieunand, as zice ca nu sunt deloc asemenea femeilor.

Zuzu said...

Si....tu inca nu ai scos o carte cu povesti?! :-)
Frumos, asa pisici....cu personalitate strong, sa tot aiba lumea...