Thursday, February 28, 2008

In excursie

E ceva in aer primavara care ma face sa-mi amintesc de excursiile facute cu scoala. Prima mea excursie trebuia sa fie la Gradina Zoologica dar am racit sau mi-a curs sange din nas, nu mai tin minte exact, asa ca parintii m-au tinut acasa. Am murit de ciuda. A doua zi insa, in clasa, eram singura cu uniforma, cu ghiozdan, penar si manuale. Colegilor mei le placuse atat de mult la Gradina Zoologica incat intelesesera ca o sa se intoarca acolo a doua zi. Asa ca toata clasa era plina de copii imbracati in civil. Invatatoarea a facut o criza de nervi si i-a tinut pe toti in picioare, langa banci, in sala de studiu comunista, cu nuante de maro, gri si verde de la ghivecele de la ferestre. Erau asa draguti in hainele lor colorate, cu palariute de vacanta pe cap si rucsaci plini de fructe si sandvishuri pentru gustari pe umeri, cu lacrimile siroind pe fata, speriati si confuzi. Imi amintesc ca o fetita avea chiar si o cutiuta de tabla pentru mancare, ceva rar pe vremea aceea. Pe hol, niste parinti inspaimantati si ei, stateau la panda, gata sa-si duca odraslele acasa si sa le echipeze corespunzator. In ziua aceea a trebuit sa impart creioane, stilouri si foi colegilor mei. Am chelit un intreg caiet. In ziua aceea m-am simtit ca o tradatoare.

10 comments:

Anonymous said...

... sigur nu trebuia sa sune mai degraba:

"E ceva in aer care ma face sa-mi amintesc de excursiile facute cu scoala. prima mea excursie a fost la Gradina Zoologica. A doua zi, toti colegii mei erau imbracati cu uniforma si ghiozdan, cu penar si manuale. in afara de mine. imi placuse atat de mult incat am crezut ca o sa ne intoarcem si a doua zi acolo. m-am simtit ca o tradatoare"

:P
sper sa nu te superi
drepturile de autor iti apartin, normal :), dar pare ca ti se potriveste mai bine.

Iren said...

:)))
daca ar fi fost asa, nu m-as fi simtit ca o tradatoare.

comanu said...

a doua zi mi-am gasit banca manjita cu creta.
sarafanul s-a albit cat ar zice peshte 52 de ochi mici si rai. m-am asezat incet, dar tudorel a intins piciorul lui, nr.42 deja, si mi-a tras scaunul inainte sa pot spune ceva.
am vrut sa strig - tovarasa; dar era ceva in coafura ei permanenta cae m-a facut sa intelg ca nu voi primi ajutor.
eram, oficial, o tradatoare.

Iren said...

gasiti greseala in textul de mai sus:
pe atunci nu existau mese cu scaune, ci pupitre. nu aveai cum sa tragi scaunul cuiva!

oana ana L said...

stiu,stiu, imi amintesc si eu...
nici fructe nici ghiozdan cu sau fara manuale nici scaune cu picior deja 42, doar soare mult soare cu dinti si strunga mare prin care curg bile bulinute transparent colorate, lumina multa lumina si/sau culoare si multe rasete si/sau tipete in soundtrack.
simulare bomba, scapat din incaperea plina de reminescentele designului comunist; adrenalina aglomerata si adulti calcati pe/in picioare, zeci de tradatori si/sau trisori fericiti in curtea scolii.
:)

comanu said...

imi pare rau. erau.
am si poze cu care pot dovedi.

Raluca said...

Irene - dar cel din spate putea sa ridice scaunul (rabatabil) cu o apasare de picior :) Desi atunci scaunul ori scartzaia ingrozitor ori se lovea de pupitrul din spate cu zgomot, deci victima nu putea cadea asa usor in capcana.

Anonymous said...

:)
da.. mi-am dat si eu seama ca nu se mai potrivea acelasi final.
dar nu aveam de unde sa stiu cum te-ai fi simtit tu.
si aici chiar ai drepturi de autor :)
K

Iren said...

comanu: te referi cumva la laboratoarele de fizica sau chimie? daca nu,vreau dovezi!

raluca: :)) da, dar ce enervant era. si saracii oameni lungi, care nu incapeau prea bine in banca, dadeau mereu cu picioarele in spatele celui din fata.

ipo said...

M-ai facut sa-mi aduc aminte de peretii verzi de la scoala mea, vopsiti de zeci de ori in ulei. Si de dunga maro trasa la mijlocul peretelui, de unde incepea varul. Straniu...