Sunday, February 24, 2008

Din goana metroului

Sunt intr-un vagon plin de familii care se duc in vizita: femei incruntate cu mustata si geci de piele neagra, barbati cu par permanentat si geci de piele maro, batranici pudrate, imbracate in verde, cu genti din piele rosiatica. In fata mea sta cea mai gingasa familie de surdo-muti. Sunt mai scunzi decat mine, cu maini si picioare subtiri, ca niste bibelouri. Au toti ochi albastri, vioi, gesturi nervoase si au mare grija unii de ceilalti.
Se urca in vagon un cuplu cu un caine frumos, din specia cainilor facuti din valatuci din vata de zahar. Toti viitorii musafiri din vagon se bucura si zambesc uitandu-se la caine, dar cainele nu are ochi si urechi decat pentru familia delicata de surdo-muti.

3 comments:

ramy_aiud said...

hello, interesant blog de capitala!

Ionouka said...

cred ca familia de surdo-muti traieste in metrou, pentru ca i-am vazut si eu de cateva ori... sunt fragili si aproape transparenti, nu?

Iren said...

ramy_aiud: hello, dar eu zic ca blogul meu nu are legatura cu bucurestiul.

ionouka: da, sunt aproape transparenti si par sa se simta in largul lor doar atunci cand merg.