Noi nu stim sa stam nemiscati

Scriu postul asta pentru ca dimineata m-a enervat o femeie care mergea agale, pe mijlocul trotuarului, in timp ce eu ma grabeam, desi nu aveam nici o graba. Pentru ca eu merg de obicei repede, atat de repede incat nu ma pot opri atunci cand vad o poza frumoasa care trebuie bagata in aparat sau un lucru dintr-o vitrina care merita admirat. Alerg cand ies la plimbare si am tot timpul din lume, alerg desi nu stiu de ce alerg, desi nu am adidasi buni pentru alergat si sunt si impiedicata, predispusa la accidente, alerg chiar si atunci cand am o sticla de vin in ghiozdan si nu as vrea sa cad si sa o sparg. Nu prea are legatura cu faptul ca traim in secolul vitezei, ca ne-am obisnuit sa avem totul aici si acum, imediat ce-l dorim, ca nu mai avem rabdare. Cred ca e doar un obicei prost care ma face sa ma simt foarte ocupata si importanta si om mare.


Nu prea stim sa stam nemiscati si sa ascultam sau sa cautam povesti. Vrem sa vedem, nu sa auzim, vrem sa fim obligati sa privim la ceva, nu sa ne imaginam ceva singuri. Satisfactia vine rapid daca ni se pune o imagine in fata, e greu sa construiesti in minte imagini. Ne enerveaza oamenii lenti, oamenii tacticosi, care par ca au tot timpul din lume, care nu se grabesc pe strada, care nu se grabesc pe scara rulanta. Oamenii care nu fug par sa nu ne respecte fuga.
Un om care nu se grabeste ni se pare ca ocupa un spatiu prea mare pentru el, spatiu pe care nu stie sa-l valorifice, spatiu pe care-l merit eu pentru ca eu alerg dand din maini si sunt mandru si util societatii pentru ca fac asta. Orasul a devenit plin de piste si atleti. Alergam mereu si devenim din ce in ce mai lati, pentru ca vrem sa inghitim si sa avem pentru noi din ce in ce mai mult timp si spatiu. Si nici macar nu e o intrecere care sa se petreaca in interiorul nostru. Orice strain ne poate deveni concurent.
Ne grabim dar nu suportam sa ne grabim alaturi de alti oameni. Suntem niste singuratici in cursa noastra lunga, nu vrem sa fim atinsi de corpurile altor oameni atunci cand fugim. Vrem sa fim mereu pe primul loc si sa nu impartim locul cu nimeni. De unde atata iubire pentru agitatie? Mi-as cumpara o testoasa ca sa invat de la ea, dar am auzit ca musca.