Din goana metroului

Sunt intr-un vagon plin de familii care se duc in vizita: femei incruntate cu mustata si geci de piele neagra, barbati cu par permanentat si geci de piele maro, batranici pudrate, imbracate in verde, cu genti din piele rosiatica. In fata mea sta cea mai gingasa familie de surdo-muti. Sunt mai scunzi decat mine, cu maini si picioare subtiri, ca niste bibelouri. Au toti ochi albastri, vioi, gesturi nervoase si au mare grija unii de ceilalti.
Se urca in vagon un cuplu cu un caine frumos, din specia cainilor facuti din valatuci din vata de zahar. Toti viitorii musafiri din vagon se bucura si zambesc uitandu-se la caine, dar cainele nu are ochi si urechi decat pentru familia delicata de surdo-muti.