Vedeam azi pe geamul bucatariei de la serviciu un burete imens, din ala galben cu verde, de bucatarie, pe acoperisul cladirii de vizavi. Probabil un cos proaspat vopsit. Pentru ca ma concentram sa vad daca buretele este burete, mi-am varsat cerealele cu miere exact pe langa farfurie. Pentru ca le-am strans ca sa le arunc, am vazut ca pe ele pareau sa fie lipite pantofi si coafuri de albine, poate chiar veste dungate. Sau probabil doar miere caramelizata.
Si totusi faptul ca ma uit in jur si inca vad ( probabil am si nevoie de ochelari) ma face fericita si imi reda entuziasmul. Si eu cred ca entuziasmul asta nu epuizeaza.
Din Julio Cortázar ( Trebuie sa fii realmente prost ca sa): "Insa multi imi spun ca entuziasmul meu e o dovada de lipsa de maturitate si ca nu-i cu putinta sa te entuziasmezi astfel pentru o panza de paianjen stropita cu roua, ce-ai sa te faci in seara cand o sa joace King Lear"?
6 comments:
hehe, I so love Cortazar, ceainicule. şi entuziasmul. al tău sau al altora de felul ăsta. şi sigur că e lipsă de maturitate. pe mine uneori mă cam sparie. oare o să mă lase vreodată? adică o să mă maturizez? nu-i de râs, iar raspunsul la întrebare uneori nu-i deloc atât de simplu cum că... lasă că mai bine aşa, decât... :)) . creează mari probleme când trebuie să dea ochi cu blegeala şi blazarea din jur.
entuziasmul şi pasiunea, dară!
btw, ostrogoato, există o melodie de-a lui Alanis Morissette (nu-mi dau seama dacă îţi place fiinţa asta, la mine e pusă între lucrurile speciale), şi chiar dacă nu ţi-e prea la suflet, fă un efort şi caută să o asculţi, e vorba de ceva care se cheamă Utopia, muzica o fi cum n-o fi, dar versurile...
uneori uit sa ma bucur de lucrurile marunte, de asa numitele "banalitati". dar cand ma gandesc ca totul porneste de la ele, inclusiv echilibrul nostru psihic... anticii spuneau ca intregul este mult mai mult decat suma partilor... si, totusi, partile au farmecul lor, care nu trebuie neglijat, dimpotriva. micile bucurii, olfactive, vizuale sau de orice alta natura par a fi un joc ademenitor spre ceva ce inca nu putem percepe. poate nu avem organul necesar. nu vad de ce creioanele colorate stranse buchet intr-un pahar pe biroul cuiva, nu ar fi curcubeul permanent al camerei sale...
Hehe, un comentariu entuziast despre entuziasm. Ain't that cute. Totusi, entuziasmul fara discernamant nu face decat dovada lipsei de discernamant :p ***
Desigur, se poate sustine ca observarea ramasitelor echipamentului de lucru al albinelor in mierea de pe fulgi (si asta fara ochelari!) reprezinta un motiv intemeiat pentru revigorarea optimismului.
*** Pe de alta parte, recunosc, "entuziasm cu discernamant" suna a oximoron.
Cu moderata buna-dispozitie,
Un cinic.
buna!
As omori niste pisici acum, cu sutul in burta, desi o sa ma chinui ceva si cred ca nu o sa omor prea multe...Gata, plec la omorat de pisici.
ce e aia maturitate?
Post a Comment