Povestea celui de-al doilea ceainic

O terasa de langa piata florareselor acvatice este cel mai bun loc sa-ti bei ceaiul intr-o dimineata insorita de duminica. Apoi ma voi duce sa vizitez Muzeul Antipa ca sa ma uit la gorile si rinoceri.
In spatele licaririlor de ceai auriu atunci cand este turnat din ceainic in cana de un verde brumat, stralucesc apele verzi sau trandafirii din acvariile unde floraresele isi vand florile. Vezi cateodata o mana castanie lipind margarete si frezii pe sticla acvariului, reclama pentru trecatori.
Petalele florilor se desprind si se ridica in sus, la oglinda apei, de unde sunt apoi culese de ingrijitori cu plase pentru fluturi. Cate un nufar gigant, var cu familia baobabilor, isi smulge cate o fasie si le-o da drept batic florareselor. Acestea se grabesc sa si-l faca tulpan, in timp ce se impiedica in alge. Jumatate din algele care se unduiesc prin apa sunt suvite din parul lor lung cazute in timpul pieptanatului, din cauza excesului de albastru de metilen cu care este ingrijita apa din acvarii.
Prelatele de la tarabe, in dungi verzi si albe, flutura in fata instalatiilor cu oxigen. Cand le este racoare, unele florarese de infasoara in aceste prelate, ca in niste steaguri si ingheata asa, in cuburi de gheata colorate. Iarna, cand e vijelie, sute de manusi fara degete sunt smulse de vant din mainile florareselor si aruncate prin balcoanele blocurilor. Locatarii lor care-si beau atunci ceaiul fierbinte la micul dejun, pot admira pe geam aburit depunerea acestor manusi pe dulapuri, franghii sau balustrade.