Tuesday, March 17, 2009

Daca as locui intr-o padure

M-as imbraca mai mult in verde, as sta la soare direct pe iarba, nu pe patura, as planta zilnic cate ceva si n-as curata buruienile. As planta mai ales galbene, sunatoare si ghimbir. As creste rosii si m-as supara din cauza gandacilor de colorado care mi-ar coloniza cartofii. As tine supararea insa pentru mine pentru ca n-as avea decat un telefon capricios care ar merge doar cand e furtuna afara.
As tine deschise ferestrele toata ziua si as avea tot lemnul casei decolorat de soare. As avea o casa alba. Uneori simt ca mi-ar placea sa locuiesc intr-o padure ruseasca de mesteceni, cu pamant caramiziu-galben, sa ma simt in ea ca intr-o pictura si sa port basmale rosii. Alteori mi-as dori sa traiesc intr-o padure de brazi unde n-as putea merge desculta din cauza acelor, unde vin oamenii sa se vindece de sinuzita, sa am casa plina de conuri din care as face o inventie minunata, inca nu stiu ce, probabil o biblioteca fragila pentru carti subtiri.
Deocamdata nu sunt suparata ca traiesc in oras. Imi imaginez ca stau intr-o padure de fier. Inca mai am de explorat.
Dar candva in mod sigur ma voi muta intr-o padure. Nu e asta cel mai imposibil vis din lume iar eu sunt o persoana care sare peste limitele care nu-i convin si pusa pe fapte/ conuri mari.

15 comments:

another cherry said...

Iar am uitat ca aici nu trebuie sa ma grabesc. Am intrat sa iau un ceai in fuga si sa plec pe tacutelea. Dar pentru ca am stat si eu putin in padure, am zis sa si zic despre asta. O cireasa de padure deasa.

Iren said...

cireasa: daca merele salbatice se numesc mere padurete, ciresele salbatice se numesc si ele cirese padurete?

ivanuska said...

Nu cred că gândacii de Colorado atacă şi cartofii din pădure. Mai cu seamă într-o pădure de mesteceni rusească, unde-ar fi depistaţi încă de la trecerea frontierei de către organele abilitate...

Gabriella said...

Iiiiihhhiiiii! Mda miroase frumos la tine in padure. Multumesc pentru ceasca cu ceai la umbra mesteacanului. Aceasta ceasca a fost virtuala, o astept pe cea reala.
Sa ti se implineasca visul cat mai curand.

Antoaneta said...

În pãdurea de mesteceni are casa Baba Yaga, gardul ei e fãcut din oase pe care stau cocotate cranii ai cãror ochi lumineazã în noapte. Numai fetele cuminti ca tine si ca Vasilisa se pot apropia de ea.

În Algonquin Park in canoe am strãbãtut o deltã în pãdurea de brazi si m-am scãldat în lacuri si am dormit pe insule:)

http://www.flickr.com/photos/25879248@N00/3355090362/in/set-72157615267057760/

http://www.flickr.com/photos/25879248@N00/3355091100/in/set-72157615267057760/

Iren said...

ivanuska: ehe, gandacii de colorado au o retea foarte bine pusa la punct. oricum n-as vrea sa traiesc langa o granita, sa vad vamesi mustaciosi zilnic.

Gabriela: cu placere, oricand mai doresti.

Antoaneta: cui i-e frica de baba yaga? mie nu. stiu ca in fiecare padure trebuie sa existe un mos ciudat sau o baba stranie dar ma gandesc ca pana o sa mi se indeplineasca mie visul o sa fiu si eu baba, asa ca o sa fim doua in padurea aceea :))

another cherry said...

da iren, dar astea au proprietatea curioasa de a putea fi mancate, nu ca suratele lor mai putin norocoase:)

irina.brudaru said...

si Salinger s-a mutat intr-o padure

Iren said...

irina: vezi, motiv in plus.

Nautilus said...

Imi place ideea "padurii de fier".

Dar pana la urma marea diferenta intre "oras" si "padure" este libertatea de miscare. Orasul e o padure in care nu esti liber, in care viata si desfasurarile ei sunt in mare masura impuse prin conventii.
Ceea ce conteaza e de fapt libertatea de a merge pe drumul tau.
Traim prea mult doar din privitul drumurilor interzise, infinitului interzis.

Giolly said...

Mi-am adus aminte de filmul "Into the wild" citind acest post. L-ai vazut?

Daca nu, ti-l recomand!

laura s. said...

casa alba are cumva acoperisul rosu?

Iren said...

giolly: da, l-am vazut. a fost unul dintre cele mai frumoase filme vazute anul trecut.

laura s: daca s-ar putea da. daca nu, asta e. nu-s mofturoasa la acoperisuri.

ionuţ said...

Iren, vezi ca daca-ti place naveta stiu un post liber de invatatoare in satul din buza padurii; vreo zece mucosi in total:-)

Iren said...

ionut: desi cred ca ar fi o viata foarte frumoasa, nu cred ca sunt potrivita pentru postul de profesor, n-am pic de autoritate asupra copiilor ( toti mi se urca in cap la propriu) si nu stiu matematica :)