Nimic nu mi se parea mai grozav in copilarie decat Triunghiul Bermudelor.
Desenam vartejuri de mare si barci deformate in cadrul unor triunghiuri.
Deasupra lor desenam mereu un cer senin si un soare galben, cat un cap de catel mare,
Pentru ca in copilarie era mereu frig in casa si purtam mereu doua pulovere atat de groase
Incat pareau un costum SF din carton.
Citeam carti despre zeii incasi, mayasi sau azteci care erau extraterestri
Din cartea Amintiri despre viitor.
Si probabil ceva inca mi-a ramas in cap pentru ca acum un an, intr-o noapte,
Cand am vazut lumina verde si mov a unui panou publicitar undeva departe, dupa un parc,
Am crezut ca au aterizat zeii azteci in masinile lor din fier.
Dar a doua zi, pe iarba nu se vedea nici o urma si copacii nu erau arsi.
Port si azi doua pulovere, pentru ca am ramas friguroasa
Dar astazi desenez doar monstri pe caiet, in sedinte
Si niciun monstru nu vine din cer, pentru ca toti au picioarele ferm prinse de pamant.
Asta nu e un lucru rau, e doar o pauza.
Daca ajung la 80 de ani o sa redevin SF.
6 comments:
SF este mai mult decat o stare. E chiar un mod de viata.
O zi minunata iti doresc
ce bunicuta draguta vei fi la 80 de ani!
@james:si cinea spunea ca iren nu e dintre ei, dar s-a deghizat si incearca sa ne induca in eroare?!
Grozav, cred ca ne potrivim la gusturi la fix. Si eu citeam Vogt, Amintiri din viitor, ala cu incasii si Naztca. Probabil ca oamenii care au aceleasi gusturi se inteleg si cel mai bine, eventual fac cupluri de durata. Noi 2 nu o sa aflam niciodata asta, nu?
laura s: sa vedem daca ma va tine mintea :))
in copilarie aveam un prieten extraterestru cu care vorbeam telepatic,era micutz,micutz,cu un nume de vreo 30 de litere dar eu ii ziceam Ion.
Post a Comment