Despre minunatele zile de vineri si virtutile lor terapeutice

Mi-ar placea sa existe bomboane cu vineri sau tinctura de vineri sau balsam de vineri. Iti dai dupa ce te samponezi bine cu vineri in cap si gata, te simti din nou lucios, sanatos si plin de speranta. As vrea sa existe sos de vineri in friptura de duminica, pentru ca duminica e trista si iti pierzi toata buna-dispozitie de sambata si ai nevoie sa-ti reamintesti de starea de vineri cand totul ti se pare posibil, iti umblau promisiunile prin maini si aveai chef din nou, de orice, nu conteaza, important e ca ai-aveai chef. As vrea sa existe cearceafuri impregnate cu vineri si mai multi oameni care sa fie ca niste vineri. Cunosc cativa si dupa ce ma intalnesc cu ei am impresia ca vin doua zile libere ( nici nu vreau sa amintesc de oamenii Luni seriosi care ma alieneaza sau oameni Marti care ma enerveaza).
Exista deja niste lucruri cu esenta de vineri in ele si pentru mine ele sunt inghetata, ceaiul de ghimbir, cateva tricouri preferate, House, bomboanele Maltesers, cartile cu pinguinul Apolodor. Cred ca mai sunt cateva dar nu-mi vin acum in minte.
Si d-abia acum am inteles de ce Robinson Crusoe avea nevoie de un Vineri. Nu de un Joi sau un Sambata.