Printre micile mele bucurii ale vietii se numara acum si cizmele care nu aluneca pe gheata. Merg tantosa exact pe bucatile de gheata mai alunecoasa de pe pe trotuarele in panta, in timp ce toata lumea se prelinge pe langa case, pe cararile de asfalt uscat. Imi vine sa fac si piruete si sa-i ajut pe cei ce par sa se descurce mai greu. I-as ridica intr-o mana si i-as purta pana acasa. Din pacate, daca am cizme care nu aluneca pe gheata, asta nu inseamna ca am si muschi mai dezvoltati si putere mai mare.
In ultima vreme am avut tone de mici bucurii ale vietii, nici macar una mare-mare, care sa ma copleseasca si sa ma lase fara vorbe. Dar chiar nu conteaza. Ma simt mai degraba ca o fetita de 4 ani care a primit primul ei inel de tinichea, cu piatra falsa. Dar, cu toate acestea, bucuria ei e mai mare decat bucuria femeii care primeste primul ei inel de diamant.
Am inceput sa ma pricep sa-mi fac singura viata mai usoara, in ciuda anumitor oameni din jur care-mi susura in urechi ca totul este foarte complicat si trebuie sa-mi frang mainile din cauza asta in fiecare zi. Yeah, right! Am doar 3 fire de par alb in cap si intentionez sa nu le inmultesc prea curand.
No comments:
Post a Comment