Ideal-rau si ideal-bine

Cand imi merge rau imi promit o casa cu pod, unde ma pot adaposti de orele negre, printre obiecte vechi si stricate, unde pot plange in voie. Asa-s eu, trebuie sa am o imagine ideala si despre zilele urate. Si ideal ar fi sa ploua cand stau eu in podul ala ( care nu este prafuit, se mentine curat de la sine), eventual cu un caine, o pisica, un papagal si o sinsila pe langa mine ( toti astia se inteleg bine intre ei, nu se gheraie si nu se fugaresc, ori e un miracol ori eu, in lumea asta rea ideala, sunt un fel de Noe si fac animalele sa se inteleaga) Si mai am si o biblioteca plina de carti de povesti, despre stele si fizica ( inteleg fizica in lumea asta, bineinteles), era mezozoica ( a fost cea mai bogata in dinozauri) si tamplarie. Si niste salcami japonezi exagerat de plini de flori, care stau infloriti tot anul, nu numai in luna mai.
Si cand imi merge bine, imi promit printre multe altele ca o sa pun numai povesti si poze pe blogul asta. Ca acum, de exemplu.