A fost odata un om care avea musafiri. Asa ca, dupa ce a iesit de la serviciu, s-a dus sa cumpere paine. A iesit apoi din brutarie cu peste 30 de painisoare ( explodau plasele in mainile lui de atatea painisoare aurii) si a luat-o agale spre casa, gandindu-se fericit la miile de sandvisuri pe care urma sa le faca pentru dragii lui musafiri.
Pe drum insa, painisoarele au inceput sa dispara. Una a incaput perfect in gura unui caine urias care nici macar n-a zis multumesc, alta in mainile a doi golani care se tineau de brat si voiau neaparat sa prade pe cineva, o painisoara a alunecat intr-un canal, in coltii unui mare crocodil in existenta caruia nimeni nu crede, altele au fost furate de un spion invizibil, de un ninja incredibil si de o florareasa care se plictisea, umpland vazele de flori la cismea. Un snop de painisoare a fost secerat de un mic taifun caruia meteorologii ii neaga existenta pana si in ziua de azi si alt snop de painisoare s-a pierdut in negura timpului, atunci cand omul nostru a trecut din greseala printr-o gaura neagra, pe bulevardul Lascar Catargiu.
Asa ca atunci cand a ajuns in sfarsit acasa, omul nu mai avea nicio painisoara. Nu mai avea nici macar plasele, sa adune firimiturile de prin ele. Casa era deja plina de musafiri, toti cu urechile lungite, marite si albastrite de foame. Si cand l-au vazut pe om intrand cu mainile goale, incercand sa le ascunda golul in buzunare, un vaiet prelung s-a auzit din burtile elegantilor musafirilor flamanzi si acestia s-au napustit asupra lui.
Dar aceasta nu este o poveste cu canibali, asa ca nu, musafirii nu si-au mancat gazda. Dar era cat p-aci.
No comments:
Post a Comment