Ti-aduci aminte, Teofile...

Spre deosebire de Sadoveanu, eu am vreo 10 Teofili. Sunt administratorii lumii mele interioare si sunt niste barbosi extrem de bine platiti.
Uneori ma simt extrem de norocoasa ca am o lume interioara unde nu-mi lipseste nimic, unde lucrurile nu merg perfect dar nici nu patesc prea multe rele si unde ma refugiez ca in vacanta in momentul in care afara mi-este mult prea greu. Am incercat sa aduc si blogul in partea asta de lume, uneori imi iese, alteori afara-ul da buzna in el cu toata puterea si imi vine sa-l dau afara din gradina secreta pentru ca aduce virusi. Dar ma razgandesc repede pentru ca virusii nu-s niste lucruri chiar atat de importante.
Toata lumea are cate o gradina secreta, asta nu e o mare noutate, chiar daca unele-s invizibile chiar si pentru ei. Mie-mi plac oamenii care au asa ceva si nu le e rusine ca au, nu-si reneaga gradina si pot vorbi cu ei despre toate plantele necunoscute pe care le cultiva acolo.
Teofilii mei leaga prietenii cu Teofilii altora, se casatoresc cu Teofilele lor si uite asa lumile noastre interioare devin imparatii in toata regula, facem congrese si intalniri la nivel inalt. Si cand oamenii astia ies din viata mea, uneori cu mare cearta, alteori tiptil, fara prea mult zgomot, si lumile noastre interioare se despart, se micsoreaza considerabil si administratorii mei se aduna la un vin fiert sa faca ordine prin catastife si sa-si aduca aminte cum era pe vremuri ca sa se asigure ca eu nu o sa uit nimic din ceea ce a fost.