Si mai simt ca traiesc in trecut cand intru in anumite blocuri, unde miroase a culoare cafeniu-verzui, tocanita de gospodina, pereti zgrunturosi si linoleum pe care au trecut multi pantofi. Si a manere de lift trase de multe degete ( si a usi de lift care au prins multe degete) Asa cum mirosea tot inainte de revolutie. Dupa aia a venit revolutia si a schimbat toate mirosurile. Ca astea se schimba primele.
Si tot prin trecut trec atunci cand merg prin parc. Stiti ca lucrurile ni se par mai mari cand suntem mici si apoi se micsoreaza in fiecare an. Dar aici e altfel. Parcul mi se pare din ce in ce mai mare si nuferii de pe lac, pe care ii tineam minte mici si delicati, sunt acum gigantici si umflati, ca niste baobabi ai lumii nuferilor.
0 comments:
Post a Comment