Ma calmeaza sa vad crema mea purificatoare "gerovital plant". Nu stiu de ce, gerovital suna ca o muzica relaxanta de harpa pentru nervii mei cand acestia sunt zdruncinati de caruta. Ma uit cu placere la broasca mica, moale si verde, asezata intotdeauna pe o discheta roz care nu mai merge, dar stiu eu ca inca mai are in interiorul ei doua poze.
Ma linisteste lampa mea alba, buna si prostuta, careia i se topesc sarmele din abajur in propria lumina si imprastie miros de clor noaptea. Ma face sa ma simt in siguranta planta nemuritoare, careia toata familia mea ii zice de generatii filodendron, desi nu este din specia asta. Ma face sa ma simt bine micul elefant cu ochi razbunatori de vampir, chiar daca creionul rosu pe care il ascundea in el s-a pierdut.
O admir pe oglinda mea mica de machiaj pentru faptul ca este o supravietuitoare; a cazut in prapastii de de mii de ori, are ramele rupte si oglinzile pica mereu de acolo, dar nu a vrut niciodata sa se sparga ca sa nu-mi aduca ghinionul pe cap si este la fel de inimoasa ca in prima zi. Il admir pe soldatelul numit "Sa-dam-foc" ( este un cavaler imbracat in armura, piroman, nu duce niciodata lipsa de chibrituri) pentru ca se intelege bine cu indianul "Ala Roshu" de langa el, desi sunt din epoci si religii diferite.
4 comments:
mi-ar plăcea... mi-ar plăcea să ţi se-adune toate - dar toate! - obiectele pomenite-n blogul tău, în mintea-ta-de-ceai, cărora le-ai desenat vene şi-ai pompat în ele atât uman, cu care îţi piepteni atâta visele, pe care le-ai transformat în prizoniere ale imaginaţiei tale, să ţi se-adune zic pe gene şi să clipeşti cu tot cu ele măcar o dată!
vor fi grele daca mi se vor aduna pe gene si ma vor adormi :)
oare voi realizati cat de norocosi sunteti ca aveti propria camera ? va invidiez... am innebunit...
Post a Comment