Tocmai traversam strada in Romana cand un mosulet a trecut de mine si l-a salutat astfel, sonor, pe domnul Petculescu. Am intors repede capul sa-l vad pe domnul Petculescu. Cumva ma asteptam sa-l vad pe trecerea de pietoni, la o masa, cu servet la gat, chel si jovial, cu vesta acoperandu-i discret burta. Luandu-si micul dejun: cafea si paine cu miere. Nu am vazut pe nimeni. Nu manca nimeni, nici macar nu rontaia cineva vreun covrig.
Nu este prima oara cand aud pe cineva salutandu-l pe domnul Petculescu. Mereu trece cineva pe langa mine, fara sa-i memorez figura si apoi il aud in spatele meu salutandu-l pe domnul Petculescu. In spatele meu, domnul Petculescu duce o adevarata existenta. Cumpara ziare, mananca, isi plimba cainele. Si nu reusesc niciodata sa vad cine este, cum este. Daca este asa cum mi-l imaginez eu :(.
9 comments:
Dl Petculescu nu e singurul om inexistent invocat ziua-n amiaza mare, când ţi-e lumea mai dragă. Take moş crăciun. Sau dumnezeu. :P
deci avem asa: mos craciun, dumnezeu si domnul petculescu?
eu cred in domnul petculescu, de ce zici ca e inexistent? :(
Sfînta treime! :)
domnul petculescu de la gaze, scump la vedere.
Dl Petculescu e evil.
I bet he's none other than Behemoth in disguise and he was eating oysters and drinking votca pe trecerea de pietoni din Romana. Hence the "pofta buna".Ha!
hm, ar putea fi un raspuns. totusi nu miroase a stridii pe langa el. mai degraba a marar. dar cred ca asta este doar mirosul aftershaveului pe care il foloseste :))
nr. de telefon al domnului Petculescu este: 32163**
mersi, luca. dap, imi place frida hyvonen.
Post a Comment