Don't fuck with love

The sad little stars - Don't fuck with love

Pentru ca mi-am adus aminte de melodia asta, scriu postul asta. Viata mea este plina de cauzalitati.
In curand o sa fac 2 ani de blog. Primul meu post a fost despre barbatul ideal. Eu nu-mi prea pot reciti blogul, dar azi am facut un efort si am recitit primul post. Si mi-am ras in barba pentru ca, ei bine, cred ca am ajuns sa am cerinte si mai copilaroase decat acum 2 ani. Numai ca azi nu mai cred in fiecare zi ca exista barbatul ideal. Cred doar in weekenduri si in zilele scrise gresit de catre tipografi in calendare. Dar m-am gandit sa scriu despre relatia ideala. Ca asta in mod sigur exista. Asa cum exista si iubirea. Care in mod necesar trebuie sa inceapa cu indragostirea. Nu cunosc o stare mai reala decat indragostirea.

Asadar, e indragostire, iubire si relatie ideala atunci

cand vorbesti si glumesti cu el la orice ora din zi si din noapte si nu te respinge atunci cand are momente proaste, cand strabati jumatate de oras ca sa-i duci o aspirina, cand construiesti lucruri impreuna cu el- castele de ziare si cutii de chibrituri, cand te invata lucruri noi, pentru ca nu se uita de sus la tine cand nu stii ceva si nici nu te critica, cand imparti si cea mai minuscula bomboana cu el

cand te lasa sa-l rasfeti si sa-l pupi si sa-i zambesti fara motiv si asa, din senin, cand patinezi cu el pe gresie si faci campionat, cand poti face dragoste cu el, dar si sex, cand pleci cu el in cautarea locului unde s-ar putea gasi carti de joc minuscule in Bucuresti, cand il lasi si te lasa sa povestesti cate-n luna si-n stele, cand te strange in brate si te lasa sa-l strangi in brate atunci cand tuna, cand iti cumpara sireturi noi desi barbatii nu cumpara de obicei sireturi

cand se uita la tine si tu esti obosita si ai cearcane si simti ca te vede frumoasa, cand imparte cu tine si tu imparti cu el, dar mai raman si lucruri si parti din viata doar ale lui si doar ale tale, cand vezi multe lucruri noi cu el si calatoresti mult si cunosti oameni noi, cand iti cumpara creioane chinezesti cu guma in cap pentru ca nu ai avut destule in copilarie

cand ai rabdare cu fricile lui si el nu pleaca de langa tine doar pentru ca uneori nu ai ritmul lui sau te considera cam ciudata, cand poti sa te bati cu perne cu el la ora 5 dimineata si apoi sa va faceti costume de baie din pene, cand nu pui la inima orice moment urat, pentru ca stii ca nu are cum sa fie totul roz mereu intr-o relatie, cand vine cu tine sa faci fotografii si nu se plictiseste cand tu faci poze la pete de rugina

cand te cheama cu el atunci cand se duce intr-un loc plictisitor pentru tine pentru ca stie ca nu te intereseaza ca te plictisesti, atata vreme cat esti cu el, cand nu se supara pentru ca tu te porti ca un copil rasfatat si tampit, cand nu te superi pe el pentru ca se poarta ca un copil rasfatat si tampit, cand nu se teme sa faca planuri cu tine, cand puteti lucra amandoi separat, dar unul langa altul, cand nu te paraseste la greu, cand va schimbati amandoi macar un pic unul pentru altul si nu simtiti ranchiuna facand asta.

Si frate, nu exista gelozie din aia care strica tot!!!
Stiu ca multe dintre cele de mai sus suna asa imatur si naiv si nerealistic. Dar zau ca se poate!

Paul Barnes

www.paul-barnes.com

10 unchi

Ce mi-ar placea sa putem merge la magazin si sa putem cumpara la fel de usor precum un set de unghii false cu model, un set de unchi falsi cu model. Eu am foarte putini unchi functionali, care sa ma invete diverse lucruri. Stiu ca am pe la tara un milion de rude mai mult sau mai putin adevarate ( pentru ca pe acolo toata lumea e unchi si nepot). Dar unchii astia nu se pun.
Asa, datorita conceptului de unchi fals, poti sa ai un unchi care te duce la pescuit si te invata sa pui rama in carlig, un unchi care se duce sa locuiasca in Brazilia ca sa te poti duce in vizita la el, un unchi artist care te invata sa amesteci culorile si un unchi miliardar care te ajuta cu bani. As umple lumea cu milioane de unchi falsi. Si cand unchii ar imbatrani s-ar numei unchiesi falsi si ar fi foarte intelepti si ti-ar zice cand vii in vizita cu alesul: "Fetito, nu vezi ca baiatul asta nu e bun de nimic?". Nu cer multi unchi, un set de 10 mi-ar ajunge.

Mireasa lui Chucky

Pe Papusica am cumparat-o din Babadag. Statea langa un iepure roz din plastic si iesea in evidenta prin rosul pasional al hainelor ei. Mi-au picat ochii pe ea cum am iesit din moscheea Gazi Ali Pasa. Statea cuminte, cu o fetisoara inocenta dar totodata psihopata. M-a hipnotizat sa o cumpar si a stat cuminte in bratele mele tot drumul. In prima noapte cat am dormit cu ea in camera, in Tulcea, am stat permanent incordata de teama ca Papusica sa nu vina la mine, sa ma priveasca dulce si sa ma sugrume cu apendicele ei pe care le foloseste pe post de maini.
Toata lumea a facut poze cu Papusica, a fost vedeta vacantei. O sa mai gasiti poze cu ea si pe Flickr. Acum sta la mine in camera si face striptease la bara biroului meu, cu aceeasi expresie cuminte si sarita de pe fix pe fatza.

Imi place sa am jucarii psihopate. Acum imi doresc mult o maimutica din aia cu baterii si talgere in maini. Cand nu-mi doream, vedeam peste tot, acum nu gasesc nicaieri.

Post cu click-ncoace

Se apropie momentul in care strada Arthur Verona o sa fie din nou inchisa pentru masini si pastrata doar pentru picioarele oamenilor. De data asta proiectul se numeste Street Delivery (click aici si vedeti ce vi se pregateste).
Perioada 1-3 iunie o sa fie minunata pe strada asta :)

Si-mi mai place videoclipul asta: Kate Nash - Foundations
Este despre despartiri, evident!
Si acum, inapoi la prelucrat poze :)

le: si iar un videoclip al lui Kate Nash - Birds, care-mi place si mai mult ( gasit de Nico). Si-mi face pofta sa fac poze!!

Inapoi

Maurul si-a facut datoria si s-a intors de la mare. Acum se uita trist la arsurile de pe picioare. Ca voia sa-l usture la mare, nu acasa. Dar asta e :)
Si nu vreau sa povestesc nimic. Dar amenint iar ca o sa pun post cu poze. Poze foarte colorate pentru ca in ultima vreme am o viata ca o trusa completa de carioci Eberhard Faber.

Post-it

Am plecat sa ma joc in Delta. Ne vedem un pic mai tarziu!

Alison Brady

www.alisonbrady.com

Din vacanta

Acum cateva zile ma gandeam ca eu nu merit toate lucrurile urate ce veneau navalnic peste mine. Acum ma gandesc ca e dubios ca dau navala peste mine atatea lucruri bune.
In vacanta e minunat! :) O sa pun in curand un post cu poze.
Sa ai o viata sociala este totusi foarte obositor!

Maria si Irene

Eu cand sunt deziluzionata iau paracetamol si-mi trece. Pe bune! Imi place mult cuvantul "a deziluziona" - am fost dezbracata de iluzii dragi ca le purtasem prea multa vreme si trebuiau spalate nu numai la mansete.
De azi intru in vacanta 2 saptamani ca daca nu-mi luam vacanta nu stiu ce faceam. Trebuie sa vad de mine, sa ma bronzez si sa fac multe poze. Deja fac multe poze dar eu as vrea sa fac si mai multe poze si sa scriu mai putin, dar pe masura ce fac mai multe poze imi vine sa si scriu mai mult. As face poze nonstop daca nu s-ar opri din cand in cand bateriile sa ia o gura de apa. Chiar ma gandesc serios sa-mi schimb blogul cu un photoblog. Probabil asta o sa si fac.
Si o sa fiu si o alta persoana. Conform rezultatelor analizelor medicale, de exemplu, sunt o fata de 28 de ani si 4 luni si deficit de calciu ionic. (Am fost deziluzionata si mi s-a rapit si calciul ionic :( )M-au imbatranit inainte de vreme. Maine ma duc la coafor sa ma tund, sub numele de Maria, ma duc sa ma tund cu breton, asimetric, inegal si aiurea. Probabil o sa fiu tunsa ca o Maria si o sa am o alta viata desi eu nu vreau o alta viata ca imi place destul de mult ce am acum in buzunare. Si o sa ma duc si la oftalmolog sub numele de Maria. Maria este my middle name, mult mai serios si responsabil, am mult mai multa grija de mine si de sanatatea mea cand nu ma mai numesc Irene.
Si Stefan o sa-mi dea muuulte muzici si filme si o sa-mi petrec muult timp cu Iulia si o sa ies cu Wondermen-i si daca mai fac multe planuri nu o sa iasa nici unul :)))

Bucuresti

La mine este Anul Nou. Se arunca in draci cu petarde de la balcoane, masinile tipa si cainii se dau cu capul de ele. Asa este Bucurestiul: fibre, fire si masini, acum si petarde si apa plata va rog, demachiant obligatoriu seara, traversat in mijlocul strazii in fuga, sunet de bormasina, praf pe degete in sandale, hei pisi, clopote de biserica dimineata, da si mie 5 lei, inchide geamu' ca vine caldura...
dar
chiar asa sa fie Bucurestiul?
Eu am descoperit azi, in Bucuresti, un cabinet dentar intr-un...eu ii zic dulapior de inalta tensiune. E un cabinet pentru micii oameni electrici care au probleme cu dintii lor electrici si scot scantei atunci cand iau pranzul de afaceri intr-un restaurant cu scaune rosii si din cauza scanteilor iau foc hainele partenerilor de afaceri care nu-s electrici deloc. Bietii oameni electrici nici macar nu pot sa scrasneasca din dinti din cauza scanteilor. Daca sunt furiosi sau frustrati trebuie doar sa stranga din pumni si sa injure electric.

Ce am mai schimbat la mine

Eu am avut o perioada in care m-am simtit tare rau. In afara de mers la doctori si luat doctorii am inceput insa sa ma simt super bine dupa un tratament specific mie: am baut o bautura afrodisiaca si am inceput sa ma dau zilnic in leagan. La inceput m-am dat in leagan cu furie, pana cand am facut vanatai si mi s-a facut rau. Acum m-am mai temperat. Dar e atat de minunat sa te duci in jos si in sus in timp ce te uiti sus in cer si la nori si la frunze si apoi la porumbeii care-si fac curte in jurul tau si la nisip.
Eu zic ca este si asta ca un fel de sex.
Nu-mi mai calc blugii. Eu cred ca asta e grozav! Era un obicei tare obositor :))
Acum imi place Pulp - Common People. Poate si pentru ca acum nu mai pot dupa oamenii normali, obisnuiti, care nu ies in evidenta prin nimic si au haine cuminti si nu se spala zilnic pe cap. Dar cu care stai de vorba la o bere si te minunezi de cat de misto pot sa fie oamenii astia si ce minti Neverland au.

Inceput de zi pentru o mica Saturna

Ca de obicei, s-a trezit pe la 5 si ceva dimineata. Pana la 6 s-a tot uitat la ceas si a dormit ca un iepure, desi nu era nici o graba. Apoi s-a uitat vreo 10 minute la soare, pana aproape a orbit. Era cam mahmura si cam plictisita pentru ca visase toata noaptea ca primisese mailuri contradictorii de la o fata necunoscuta. Apoi si-a dus papucii sa manance sapun. Ea nu a mancat nimic pentru ca se ducea sa faca o ecografie abdominala. Ecografiile nu-s cel mai rau lucru din lume. Cineva pune jeleu pe tine dar nu te mananca. Apoi s-a uitat in dulap unde-si tine hainele drept trofee si i-a placut ca avea multe lucruri verzi si noi, dar ca de obicei, nu s-a imbracat in verde. Nu i-a placut pentru ca a gasit printre ele multe ghemotoace de hartie naiba stie cand aruncate pe acolo. Ce haos! Apoi a uitat de ecografie si era cat p-aci sa manance un meteorit de ciocolata. Apoi s-a mai invartit cat s-a mai invartit pe propria ei orbita, a ascultat muzica linistita, si-a pus un "Un tramvai numit dorinta" in geanta pentru sala de asteptare, a deschis usa, a iesit de pe orbita si a picat in gol.

Despre despartiri

La inceputul anului am vrut sa scriu un post despre despartiri pentru ca ascultam The Shins - Gone for good si ma simteam super inspirata. Dar nu am putut sa scriu nimic pentru ca eram prea fericita. Apoi iar am vrut sa scriu un post despre despartiri, dar eram prea nefericita. Cum sa iasa cuvintele cand ai un nod in gat?
Acum ascult pe repeat o melodie care mie imi place atat de mult: Rothko - On the day we said goodbye. O ascultam ieri noapte cand era cald si afara batea vantul, umfland jaluzele si perdelele. Imi trecea curentul prin par si prin haine.
Si imi inspira atat de multa singuratate si ma face sa ma simt singura. Un fel de sfarsit al lumii personal cand nimic nu mai conteaza. Parca sunt pe un peron de gara, vara, intr-o lumina incerta de rasarit sau de apus, asteptand sa plec undeva fara sa am pe nimeni langa mine.
Orice despartire este o plecare definitiva. Te lasa cu inima grea si mica, colturile buzelor lasate in jos si o tristete in ochi care nu minte pe nimeni. Gandul ca nu va mai fi sa fie te seaca de orice fericire si-ti vine sa zaci intr-o nongandire. Atunci iti dai seama cate amintiri pot sa incapa intr-o minte de om.
Ascult melodia asta pentru ca ma face sa ma simt singura, dar nu nefericita. Ma simt singura de mii de ori pe zi, chiar si in momentele in care sunt fericita. Singuratatea nu este una din problemele mele, pentru ca ma simt prea bine in pielea mea. Imi pare insa foarte rau cand imi dau seama ca nu mai am de cine sa ma simt indragostita. Atat de rau imi pare! Ma intreb cui am fost lasata.

Ati calatorit vreodata cu metroul cand este foarte dimineata? Cand scarile rulante urca si coboara goale si curentul umfla hartiile goale si le face sa coboare jos pe sine, printre apa care curge de pe pereti si sobolanii care traverseaza liniile? Cand neonul da lumina tare si rece si piatra de pe jos are cea mai urata culoare din lume si lumea este atat de infrigurata si scaunele atat de mazgalite si ciobite? Lumea asta e in capul meu cand ascult melodia. Si o tot ascult pentru ca orice stare urata este tot starea mea si nu vreau sa trec peste ea cu usurinta. O cufundare intr-o apa mizera te ajuta mai mult decat sa stai pe margine si sa culegi cu varfurile degetelor matasea broastei de la suprafata. Inseamna tot inot. Nu stiu, e ciudat, dar intr-un fel ma face foarte fericita sa traiesc chiar si starea asta pustie.

Uneori trebuie sa-mi dau sfaturi singura

Termina merele cu miere si nu lasa farfuria la indemana insectelor de vara si de boxa, curata cu spirt tastatura, spala bluzele de cu seara si nu te sterge la ochi cu degetele pline de detergent. Fii atenta la masini, mai ales cand esti pe trecerea de pietoni. Vorbeste fara teama despre lucruri bizare, daca asta te face mai fericita decat orice altceva. Nu te lasa influentata de oamenii care se sperie de tine, te critica, nu sunt de acord cu tine sau te considera snoaba si falsa. Povesteste despre cosmosul care avea drept animal de casa un cosinus in cosulet, despre eruptia de eschimosi erotici de pe corpul unui urias cetaceu si fii atenta intotdeauna la povestile altora. Povestile noi au burtile pline cu copii pe care ii poti creste tu.
Citeste cat mai multe dictionare, de toate felurile. Si dictionarele au burtile pline cu copii.
Ai incredere in oameni, dar nu imediat dupa ce ii cunosti. Si uneori "imediat" trebuie sa fie de ordinul unor luni lungi. Daca ti se spune "ai incredere in mine" nu inseamna ca nu ai de a face cu un mancator de incredere. Mancatorii de incredere nu au pic de incredere in ei deoarece au o gaura in ceafa, pe unde iese aceasta. De aceea au nevoie mereu de inghita farfurii intregi din increderea altora.
Fa multe cadouri, dar nu numai celui pentru care simti ceva apropiat de iubire. Da-le cadouri celor care vin sa te tina in brate atunci cand ai nevoie de asta, desi nu te-au mai vazut de un car de vreme, si care dorm cu tine ca sa nu mai visezi urat. Nu te mai teme de organismul tau atunci cand arata ora 13, in loc de ora 17. Nu a devenit brusc un strain! Altfel, el o sa simta teama si o sa se umple de plicuri galbene, fosnitoare si verva lor o sa te sece de energie. Bolile vin si trec. Si daca vin sa stea pentru o perioada mea lunga nu le lua prea in serios. Nu cauta niciodata pe Google informatii despre simptomele pe care le ai. Vei ajunge sigur sa crezi ca ai o boala grava, incurabila si asta te va imbolnavi si mai rau.
Fii fericita mai ales atunci cand te-ai autoprogramat sa fii nefericita: lunea, cand esti singura, cand te doare, cand ti-este frica de viata, printre oameni pe care nu-i intelegi, cand te simti umilita, cand simti ca te-ai schimbat de dragul cuiva si nu mai esti frumoasa, cand te simti seaca si cand nu mai intelegi ce se intampla. Nefericirea poate fi reprogramata la fel ca o masina de spalat, chiar daca tu nu te pricepi la masinile de spalat.

le: la cererea publicului, dj-omuletul meu intelept care imi da sfaturi peste sfaturi si este priceput doar la vorbe, nu si la fapte ( nu stiu unde este comandamentul lui , dar eu cred ca este omuletul din gat) a hotarat sa dea si niste sfaturi mai practice. adica: bea mai mult, injura mai mult si miauna mai putin!

13 mai

Dimineata, am vazut in metrou un baiat cu aparat dentar. Parea ca are peste dinti niste sine si asteptam sa vad cand deschidea gura cate un metrou treacand in goana peste canini si molari. Uneori vorbea mult si metroul era intesat de calatori, ba avea chiar peste 10 vatmani. Alteori, zambea doar si atunci trecea un metrou alb, in teste.

Imi plac mult diminetile, mai ales cele de mai. De aceea, cand nu dorm acasa, imi place sa plec cat mai devreme, chiar daca supar si contrariez: de ce as lasa un pat si un om cald ca sa fug duminica dimineata la ora 6? Pentru ca diminetile nu par niciodata din plastic, sunt colorate, cu multe locuri pustii, cativa oameni linistiti, se simt ceilalti oamenii dormind in cuburile lor si totul e atat de vulnerabil si de calm. Pana si gunoierii isi conduc masina cu mult mai putina zarva decat o fac martea.

Derrick Santini

http://www.derricksantini.com/#

Despre umflatzei

Trebuie neaparat sa scriu despre umflatzei pentru ca-mi sunt foarte dragi. Rolul lor pe pamant este sa fie rotunzi si pufosi, sa se joace cu o minge tepoasa, pe care sa o arunce pe teava de scurgere de la balcon, in capului unui trecator fermecator, proaspat dus la frizer. Le place sa tipe si sa se zvarcoleasca pe jos atunci cand rasare soarele si este somnul mai dulce. Le mai place sa blocheze patura sub ei, atunci cand se face frig. Uneori ii apuca o criza si incep sa fuga pe pereti si sa se umfle intr-un mod incredibil, ca niste pisici-balon. Nu sunt foarte vorbareti. Poate pentru ca obrajii lor sunt atat de umflati si mustaciosi. Nu sunt nici foarte moderni, poarta pulovere si veste in toiul verii. Uneori citesc ziare sau teatru american contemporan, alteori scot toate cartile din biblioteca si incep sa sape in ele la propriu. Atunci cand sunt fotografiati, pe fata lor se asterne o expresie ciudata si teatrala, cam ca aceea a Victoriei Beckham atunci cand pozeaza in fata paparazzilor.

Pozele cu un sir de "r"

rrrrrrrrrrrrrrrrrr

Asta poate fi
Un gard, dupa care se ascunde o casa cu molii in dulap si mult iaurt in frigider, din zona Hipodrom
Coloanele de la Romana, sub ele stau vanzatorii cu valize pline de bijuterii, sireturi si sosete.
Un sir de scaune intr-un metrou, care nu are nume de floare, dar este plin de numere de telefon
Un sir de stalpi pe faleza, sau pe marginea strazii, sau in jurul unei parcari - sunt din piatra patata si cad peste ei bucati de peste din ciocul pescarusilor sau fulgi de pe burtile vrabiilor sau orice este urat sau frumos si poate cadea din cer.
Un sir de vaze in fata unei florarii, pe care un caine iubitor de flori face pipi pe ascuns, in fiecare dimineata
Peretii boxelor in care stau caii, inainte sa porneasca in cursa, in timp ce casele de pariuri s-au inchis.
Un sir de umbrele negre inchise, asezate in fata unei sali unde se tine un congres de firme de pombe funebre
Un sir de cizme intoarse, de militar care a pus nu numai pusca in cui, dar si ghetele.
Vitrina unui magazin de bastoane pentru domni batrani cu esarfa la gat si ceas cu lant la vesta
Un set de suporturi pentru ghivece, dintr-o sera care nu vindea orhidee si a dat faliment.
Un rasad de tulpini de lalele toamna,
Un rand de felinare din specia Ciclop, pe bulevard noaptea, vazute dintr-un taxi.
Un sir de pisoare, in baia verde dintr-un film porno
Mai multe tejghele insirate intr-o hala de unde poti cumpara orice: de la umerase pana la miei si si maimute care pocnesc din talgere.
Un sir de cuiere pentru haina, sapca si ghiozdanul tau atunci cand vii la mine.

Haribo Zooland

Era in miezul zilei, la birou. La un moment dat, colega Iuliei a auzit o voce subtirica, de copil sugrumat, dintr-o punga fara aer. Vocea spunea « Nimm mich, Nimm mich !» Era un crocodil pe nume Crocodile.

“Nimm mich, Nimm mich!”

Ce sa faca? L-a luat.
In acel moment a intrat un alt coleg pe usa, cu gura plina cu un elefant. Intrebat daca a auzit si el vocea, a zambit jenat. Da, o auzise si el. Asa ca a dat din cap in semn ca « da », pentru ca gura ii era plina si nu putea vorbi.

Atunci mana salvatoare a salvat din punga fara aer o gasca intreaga de animale si i-a pus pe birou, in sir indian. Un dinozaur si o bufnita in forma de sarcofag, specii pe cale de disparitie, se pare ca au scapat.

Locuri goale

Daca sunteti prin Cluj, cautati si cafe Bulgakov unde Dacian Groza are o expozitie de fotografie. Neaparat de vazut!

Dispersia Rayleigh

Ce misto ar fi sa pice iar o zi din aia ciudata, in cea mai banala zi a saptamanii.
Sa te duci la farmacie unde sa-ti dea apa oxigenata medulosuprarenala. Sa fie la moda sa cresti erbacee emotionale destepte, un fel de tapiri din frunze, care vorbesc ca din carti cu voci fonfaite si invata oamenii despre sentimente. Psihologi de ghiveci, pentru toate varstele.

Sa mergi pe strada si sa astepti la zebra si toata lumea sa traverseze strada in cel mai neelegant si vulgar mod cu putinta. Ba o fata chiar sa-si rupa un toc de la pantof. Si sa vina agentul de circulatie, sa fluiere si sa zica: Ia va rog, se poate? Repetati scena si intrati-va in roluri asa cum trebuie". Si oamenii sa traverseze din nou, in stilul cocorului. Si dupa fiecare trecere de strada, la fel de diafana si frumoasa ca un spectacol de balet rusesc, zebra sa faca pui, alte zebre mici care sa se maturizeze rapid si sa plece fiecare la strada ei. Si orasul sa fie plin de zebre mici si albe, care alearga ciocnindu-se, se ascund prin scari de bloc si se asaza din greseala pe spinarile oamenilor cand acestia se apleaca si culeg monede de pe trotuar.

Si fiecare om sa fie ca un telefon mare, cu disc si receptor. Si cand vezi ca nu te intelegi si pace cu persoana respectiva, atunci scoti din buzunar o fisa speciala, ridici receptorul persoanei, formezi un PIN secret si vorbesti cu operatorul special din omul ala, care-ti rezolva plangerea trimitand o echipa operativa cu cabluri ( oamenii-telefon sunt o alta inventie desteapta a erbaceelor emotionale).

Si cerul sa nu poata fi explicat prin dispersia Rayleigh si sa poata fi vazute pe el si culorile cu unde lungi si mijlocii, nu numai cele cu unde scurte. Rayleigh aduce a raylight, nu se reduce de fapt totul la raze?
Si altele. Si sa nu stii niciodata cand pica ziua asta ciudata.

Where is my zen?

Azi am vazut o masina blindata de vanzare, dar cu geamuri sparte, un Harry Potter in halat de doctor si un copil pe nume Diogene. Am fost pentru prima oara la un doctor care m-a tratat civilizat. Venind acasa, prin parc, am regretat indelung perioada in care eram somera si puteam sa ma plimb prin parc oricand voiam. Era o vreme asa frumoasa si pe banci stateau multe femei frumoase. Baieti frumosi nu erau, evident. Stau ascunsi in vizuini. Noroc ca il am pe baiatul gradinar de la bloc, care planteaza mereu galbenele si zorele si arata foarte bine, intr-un fel intelectual - chiar si atunci cand poarta o galeata. Deci noroc cu el, ca altfel nu as avea la cine sa ma uit. Si asta nu e deloc bine, pentru ca eu sunt o persoana vizuala, care se plictiseste repede daca nu are un peisaj de admirat.
Important este ca redevin zen si ca o sa pot in curand sa port conversatii si despre alte lucruri, in afara de doctori, medicamente sau sanatate dusa pe apa sambetei. Si ca o sa am ce sa scriu in categoria "i can see".

Ceaiurile mele

Ceaiul de azi dimineata, luat in mijlocul patului, printre carti si hartii, pe perne verzi. Lumina este gri-verzuie si rece, dar galbena si calda langa veioza. Veioza sta tot pe o perna. Am carat veioza si cana de ceai in baie, unde era si mai puternic gri-verzuiul venit din afara. Norii si muntii din faianta erau in ceata si gorilele inca dormeau acoperite de liane si ferigi. Nici macar mirosul de ceai nu le-a trezit. Si totul era abur cald, in timp ce afara se auzea batand vantul, aruncand vrabii in sus si in jos.
Afara incepe sa miroasa din nou a ceai de tei. Sunt atat de multe parfumuri de ceai in viata mea. Este mirosul de ceai din Carturesti, amestecat cu mirosul de carte si podele scartaitoare de lemn, acum cu doua-trei amintiri in plus. Este mirosul de ceai limpede cu lamaie din diminetile insorite, cand stau nepieptanata la geam si fac poze la masini si balcoane. Ceaiul cu lapte de la serviciu, care frige intotdeauna genunchii amigdalelor. Ceaiurile medicinale amare si severe, pe care le beau cand imi este rau si se invarte camera cu mine
Ceai cu zahar, cu miere, cu un creion scapat din greseala in el, cu biscuiti in forma de rozete, langa el, langa ea, baut printre rasete, printre saruturi, baut la ziar, reviste sau filme pentru copii, in cana mare, in cana alba, in termos, in balcon, pe scaunul care s-a rupt demult, ascultand Stereophonics sau Mogwai, in fum, in frig cu nasul rece, tinut in palme, de toarta, pe genunchi, pe mapa cu foi, langa o carte, cu lingurita scoasa, pe farfuria lipicioasa, pe o carte de vizita rupta la un colt.

David Burdeny

www.davidburdeny.com

Richard Colman

www.richardcolmanart.com

Cand eram mica ma plimbam cu picioarele goale pe pamant

Cineva a cautat pe internet porumbei bujori. Nu stiu daca e o specie de porumbei sau o specie de bujori. Sau pur si simplu un hibrid care scutura pene si petale atunci cand zboara din tulpina. Dar imi aminteste de o plimbare printr-o gradina de bujori giganti, prin care insectele erau cai in galop si ridicau polenul in aer. Erau bujori roz, albi si visinii si miroseau a frunze muiate in dulceata si a paturi calde in ploaie, a soare si pietre, a plosnite verzi si fluturi de varza. Aveam picioarele goale pe pamantul in care miscau gandaci de toate formele si culorile si era si pamant uscat si pamant ud si pamant cu bucati de lemne si fructe putrezite. Picioarele mele se ranesc foarte usor, chiar si unele sosete ma bat, dar din cauza pamantului nu am facut niciodata nici macar o zgarietura.
M-am saturat sa ma trezesc dimineata si sa pun picioarele pe expresia falsa, injectata cu botux, a parchetului laminat. Sa deschid ochii si sa vad o priza si o planta care, m-a asigurat vanzatoarea, nu trebuie sa stea neaparat la lumina si poate sa fie udata oricat de rar.
Imi pare atat de rau ca folosim cuvantul "taran" doar pe ton de jignire. Pentru ca eu sunt asa de taranca uneori si am nevoie de pamant.

Conversatii

Am devenit experta in discutii despre meteo si imbracatul in functie de vreme. Asteptatul cu orele in fata cabinetelor de doctori, alaturi de multi oameni batrani, m-a invatat cu duritate cum sa-mi insusesc aceste tehnici de conversatie. Scoala meteo a vietii conversationale.

"On the other side of the everlasting 'why', there is a 'yes'. And a 'yes' and a 'yes'!"
(din "Room with a view")

Din cauza propozitiei asteia m-am gandit la "DA"-urile mele. Si am o gramada.
Nu stiu de ce, poate din cauza povestirii "fetita care l-a luat pe Nu in brate", l-am pus mereu pe DA in partea luminoasa a binelui, un Fat-Frumos cu plete blonde, mereu deschis catre oameni, mereu pus pe fapte mari. NU era in schimb un meschin si insalubru personaj, mereu pandind in intuneric cu maini murdare, pline de bacterii si virusi.
Daca ma gandesc bine, din cauza DA-ului am facut cele mai mari tampenii de pana acum. Pentru ca DA iti da dependenta, nu poti spune dadadadadada si apoi brusc NU. Traiesc printre oameni asa negativisti si totusi "NU" este cuvantul pe care-l folosesc cel mai putin.

Unele discutii sunt calatorii reusite. Ele se ivesc exact atunci cand ai mai multa nevoie de ele si iti scot caltii din cap. Oricand veti vedea un animal de plus cu umplutura de vata scoasa din cap sa nu-l plangeti. Nu a murit, doar a participat la o discutie cu adevarat buna.

Oamenii-hei

Asa imi place cand se pune un "hei" la inceput. La orice inceput. Un "hei" la inceput de propozitie e ca si cum ai pune mai mult drag in propozitia respectiva, ca si cum arati clar ca vorbesti numai cu o singura persoana si ca ea e in momentul ala centrul universului tau. E mai greu sa spui o minciuna dupa "hei".
"Hei, ce ai mai facut tu?"
"Hei, stii ca te iubesc!"
"Hei, nu vrei sa vii sa ne uitam la un film?"
"Hei, de ce stai asa departe de mine?"
"Hei, dar nu arati deloc ca Nicolae Balcescu!"

1 an de Catwork

Pe 5 mai Catwork se face magazin mare pentru ca implineste un an si s-a pregatit special pentru momentul asta cu multe cadouri pentru cumparatori. Catwork e un magazin care imi place tare mult, cu o atmosfera misto si o pisica pe care o poti vedea uneori invartindu-se si miorlaindu-se. Acolo, fetele care vand nu te fugaresc, nici nu se uita la tine cu ura. Au multe lucruri frumoase, nu-s preturi late sau lungi si poti sa-ti faci genti personalizate de exemplu. Eu am de acolo deocamdata doar o agrafa in forma de peste pe care imi vine sa o port si ca brosa si o geanta verrrrde facuta de Yoli.
Magazinul este deschis sambata de la ora 11 pana la ultimul client asa ca nu uitati sa treceti pe acolo.

...si nu mai da drumul!

photo from here

Vorbeam cu Iulia despre dezamagire si regrete. Am stabilit ca problema noastra este urmatoarea: atunci cand il apucam pe Dumnezeu de un picior, noi nu mai vrem sa-i dam drumul. Picioarele sunt facute insa sa mearga. Fericirea nu poate dura mai mult de cateva momente, dar noi vrem sa o lungim si credem ca ea o sa fie doar daca ne tinem strans de piciorul divin. Si Dumnezeu se zbate, da din picioare, trage de el, noi - nu si nu, "stai aici, unde pleci, am nevoie de piciorul tau pentru ca trifoii cu patru foi se gasesc atat de rar"! In toata lupta asta uitam si de fericire si de trait clipa si de tot pentru ca ne concentram cu furie asupra piciorului. Care, la drept vorbind, e doar un picior, ce poate sa faca el mare lucru?
La un moment dat trebuie sa lasam insa piciorul sa plece. Apoi ne amintim cu duiosie si nostalgie de momentele in care ne luptam pentru picior si ne consideram fericite.

Sparky

"Sparky had kind of a sad beginning in life, well, mixed really. He was the pet of a boy that had Cystic Fibrosis (sometimes understood as being said 65 roses)".

Mi s-a parut atat de trist.