Despre umflatzei

Trebuie neaparat sa scriu despre umflatzei pentru ca-mi sunt foarte dragi. Rolul lor pe pamant este sa fie rotunzi si pufosi, sa se joace cu o minge tepoasa, pe care sa o arunce pe teava de scurgere de la balcon, in capului unui trecator fermecator, proaspat dus la frizer. Le place sa tipe si sa se zvarcoleasca pe jos atunci cand rasare soarele si este somnul mai dulce. Le mai place sa blocheze patura sub ei, atunci cand se face frig. Uneori ii apuca o criza si incep sa fuga pe pereti si sa se umfle intr-un mod incredibil, ca niste pisici-balon. Nu sunt foarte vorbareti. Poate pentru ca obrajii lor sunt atat de umflati si mustaciosi. Nu sunt nici foarte moderni, poarta pulovere si veste in toiul verii. Uneori citesc ziare sau teatru american contemporan, alteori scot toate cartile din biblioteca si incep sa sape in ele la propriu. Atunci cand sunt fotografiati, pe fata lor se asterne o expresie ciudata si teatrala, cam ca aceea a Victoriei Beckham atunci cand pozeaza in fata paparazzilor.