Zilele astea sunt zilele oamenilor luciosi. Role desirate de oameni-panglica circula toropiti, ca niste panglici de satin doborate la mijloc de o funda. Sunt lustruiti, polizati, uleiati, alunecosi, stralucitori si se lipesc unii de altii prin pori deveniti ventuze. Trec si eu, lucitoare prin alti lucitori si cand ma opresc sa ma uit la camile seara ( a devenit deja o traditie) simt cum iau foc langa metalul apucat de soare al masinilor. Ma simt asa ciudat sa ma uit la camile si sa am o masina neagra in spate.
Pe jos este plin de ambalaje de inghetata si frunze ingalbenite. Omizile insa nu au aparut. Inca. Singura speranta sunt lamaile si bauturile verzi. Oamenii-panglica isi vad de viata lor, unduindu-se sub soare si vorbind despre vreme de dimineata pana seara. (Orice om-panglica e un meteorolog de serviciu, cu un termometru in inima, cap, maini si picioare si un prompter in pupile). Mai ciocnesc un pahar de apa si mai prezinta un buletin de stiri ori de cate ori se mai intalnesc cu un cunoscut. Eu anunt in ultima vreme zapada. Nu ma crede nimeni, dar macar asa ma simt mai putin lucitoare. Nimeni nu se gandeste vreodata la sentimentele unui meteorolog de serviciu si la dorintele lui cu privire la vreme.
No comments:
Post a Comment