Traversasem pe trecerea de pietoni din fata bisericii in constructie. Trecand pe langa gardul din tabla stralucitoare si fierbinte al unui santier, am vazut un mic anunt xeroxat lipit pe el: oferta de sejur la Marea Ireniana. M-am nelinistit. Pentru o secunda m-am intrebat de unde stie agentia asta de voiaj de statiunea mea. Apoi am observat ca, din cauza unei cute pe care o facea hartia, nu vazusem ca scria de fapt Tireniana.
Ca sa ajungi sa-ti petreci vacanta pe malul Marii Ireniene trebuie sa afli mai intai unde este cea mai narcisista tara, o tara care nu seamana nici cu o cizma, nici cu un peste, care nu are de fapt nici macar o forma geometrica recognoscibila.
La Marea Ireniana se ajunge numai cu trenul, un tren verde cu scaune din catifea rosie. Uita-te in gara dupa un tren de culoarea tapetului de cinematograf. Orice alt verde te va conduce la alte mari. In acest tren nu gasesti niciodata mai mult de 3 pasageri iar controlorul, in loc sa-ti composteze biletul, ti-l pateaza cu ceai. Trenul merge pe cele mai inguste sine, pe cea mai ingusta cale ferata, prin cele mai inguste paduri. De aceea, timp de 2 ore cat dureaza calatoria, vei auzi permanent fosnetul crengilor care se freaca de geamuri in goana trenului.
Statiunea este mica, dar asta si pentru ca marea Ireniana este cea mai mica mare din lume. Strazile sunt facute din dungi albe si albastre si fiecare casa seamana ba cu o bombonerie, ba cu un pian alb, ba cu interiorul unui frigider in care a explodat o acuarela verde. Gasesti multe terenuri suspendate de tenis verzi si rosii, pentru ca locuitorii din statiune adora sunetul de mingi de tenis pocnite de rachete. Plasati bine pe stalpi, stau uriasi din gheata cu portavoci imense. Ei sunt platiti de primarie sa sufle aer rece asupra micii statiuni atunci cand soarele este prea puternic.
Pe faleza si pe plaja poti ajunge doar dupa ce cobori o scara care seamana cu o vesta. Coborand din nasture de sidef in nasturede lemn, ajungi pe nisip. Nisipul este alb, moale si nu are urme de cauciucuri. Majoritatea sezlongurilor sunt goale. Pe ici pe colo poti vedea oameni cu fete banale, vorbind o limba ce seamana cu rusa dar si cu engleza din coloniile indiene. Sub o umbrela pe care a fost tiparita o reclama la inghetata sta o vulpe care pregateste teza de doctorat a unui oarecare Filip cel bogat. Tot ce auzi sunt valurile celei mai mici mari, tipetele pescarusilor si sunetele mingilor de tenis pocnite de rachete.
Daca apasati aici o sa vedeti cum e atmosfera in statiune in weekend, atunci cand vin cei mai multi turisti ( clip gasit de L., care stie tare bine cum merg lucrurile in statiunea asta)
