Traditia spune ca un baiat din Germania, care traieste intr-o casa de hobbiti si suporta zilnic 13 grade si ploi, trebuie sa faca un cadou unei fete din Romania care moare de cald intr-un cubulet de beton. Ce cadou? Evident o categorie. Asa ca am primit cadou tagul: "Regii Suediei aveau palate mici". Il las in romana ca tare-mi place asa ( multumesc intr-un mod suedez lui L.)
In el voi scrie doar despre lucruri mici.
Un lucru mic este carpa mea de calcat. Un fier de calcat, in mana mea, va ajunge mereu sa culeaga fierbinteala si aburi si sa semene arsuri de culoarea parului de urs carpatin. Din pacate, nu s-a inventat inca dicarbocalmul pentru fierul de calcat. Asa ca uneori, pentru binele bluzei care cere sa fie indreptata si intinsa, calc printr-un intermediar: carpa de calcat in patratele mov si roz.
Carpa asta miroase intotdeauna foarte frumos: a detergent si fierbinteala. Si pentru ca sta intr-un sertar special, cel cu foi de dafin, nuca de cocos, stafide, bicarbonat, zahar vanilat, manusa pentru cuptor si lumanari pentru tort, miroase mai ales a acasa, a bucatarie insorita si loc sigur. Daca lumea s-ar intoarce pe burta, in mod nefiresc, si s-ar decreta ca toate femeile sa poarte pe cap val musulman si sa aiba doar ochii la vedere, mi-as acoperi jumatate de fata cu carpa de calcat. Asa, nasul meu s-ar simti tot in libertate.
