Wednesday, December 19, 2007

Cadou de Craciun

Bogdan se intreaba ce cadouri de Craciun vor fetele in general. Habar n-am. Eu nu stiu nici macar ce vreau eu. Stiu doar ca imi place sa primesc cadouri cu poveste, dar astea sunt foarte rare. Cadourile cu poveste sunt cele mai rare dar si cele mai ieftine. De exemplu m-ar bucura sa primesc si un borcan cu lipici. Important este ca povestea lui sa ma faca sa ma uit cu drag la el, oricat de urat si inutil si prost ar fi. Pentru ca povestea lui incepe cu plimbarea unui maharajah pe bulevardul Magheru. Maharajahul se plimba pe un elefant de portelan foarte demn. La un semafor insa, o spita de umbrela apartinand unui domn grabit i-a spart o bucatica din urechea dreapta. Elefantul a scos un muget de durere si a inceput sa sangereze portelan pana cand a umplut toate canalizarile din centrul capitalei. Si atunci, un angajat al unui lant de librarii binecunoscute a salvat situatia, iesind cu un pic de lipici si prinzand bucata lipsa de ureche. Prin urmare, cine nu ar fi mandru sa primeasca cutia din care a fost luat lipiciul cu care s-a vindecat urechea elefantului de maharajah?

11 comments:

len said...

Eu as face doar cadouri pe care le-am rumenit, copt, dulci sau sarate, cu faina si nuci sau masline.

Anda said...

Pai sa primesti atunci lipiciul buclucas si orice poveste de cadou iti mai doresti! Si sa ne scrii si noua povestea povestii...Sarbatori Fericite!

Anonymous said...

Prefer urechea, multumesc. Si apoi am sa ma lansez in afaceri cu portelanuri si o sa am grija sa am un tricou pe care scrie mare "Tricodava".

Warmer Climes said...

Hai mai bine o carte.

Pandora said...

Şi totuşi oricât de ancorată ar fi o fată în poveşti nu ştiu cât de preţioas i-ar părea beţişorul de urechi folosit de maharajah.

Anonymous said...

nu stiu, eu cred ca m-as multumi si cu un muget de elefant, daca ar fi un muget din inima, si nu unul de circumstanta sau de Craciun

Zuzu said...

Absolut minunat de imaginativ postul tau!
Il ador!!!!
Auzi...."sangera portelan"....
Splendid!

By the way, asa mi-ar placea si mie sa primesc un borcan cu lipici. :)

puisorul cufurit said...

Buna idee, sa stii. Ca bani n-am, student fiind, dar povesti nascocesc in diferite scopuri de cand am reusit sa rostesc prima propozitie... Le-am recomandat si altora articolul tau, insa ce te faci daca fata e materialista? Ii spui o poveste cu lipici la bani? :))

Anonymous said...

Daca e materialista atunci cel mai normal mi-ar parea sa te transformi, de pilda, din "puisor ciufulit" in "material", orice o fi asta.

amageanu said...

e ca in viata..fara o poveste cadoul facut de nenea Gigel nu are niciun farmec.

Chiar daca noi inventam povestea vietii noastre..tot e bine ca ne oferim un cadou cu poveste iluzorie.

ChriSmilla said...

wow, ma bucur, ma bucur ca am citit acest post!

eu fac numai cadouri cu poveste; uneori mai mult povestea decat cadoul :D (bineinteles, cui stie s-o asculte si are simtul ei :)

si tare greu mi-a fost intotdeauna sa explic de unde vine povestea, cum se tese si de ce cadoul cu poveste e altfel, si de ce la un cadou importanta e povestea. Cel putin pentru mine. Si vad ca si pentru tine.

big hug >:D<