E frumos. Asa, in general. Sunt toata numai zambet, chiar si cand scartaie usile, cand motani necunoscuti imi intra in casa si-mi fac pipi pe blugi si pe calculator si apoi se uita cu nesimtire la mine, cand ma intristez si devin serioasa, cand nu am ceea ce vreau. Si rad atat de mult incat nu ma mai pot opri si incep sa-mi plang rasul in bere, mai ales cand ascult muzica irlandeza. Sa fiu cu gura pana la urechi, fara motiv si fara sens, e rostul meu favorit. Si uneori imi vine sa scot capul pe balcon si sa tip la toata lumea cat de bine e totul chiar cand nu e bine, dar nu am balcon si eu nu tip decat foarte rar.
Asta e un post in care nu spun nimic. Sunt doar foarte, foarte recunoscatoare ca mi-e bine!
6 comments:
Sa-ti traiasca!..starea..:)..mie mi-e frica un pic de momentele astea..ma bucur la maxim de ele...dar pe urma ma prinde asa o panica...daca..urmeaza ceva rau?..nu mai tin minte ultima data cand am avut o asemenea stare ca sa iti zic si deznodamantul...so..enjoy it to the max!
De cateva zile sunt in exact aceiasi stare, e atat de rara. Putin overwhelming.
da-ne mai multe povesti despre motanii nesimtiti de la tine din cartier! sunt absolut deliciosi:)
Muzica irlandeză tinde să-ţi inducă tot felul de stări care mai de care mai ciudate şi antitetice.
Am un folder de 500MB de muzică irlandeză pe alese şi câteodată trag tot folderul ăla în winamp şi îl las să salte de la un cântec la altul, după bunul plac. Şi într-o oră trec prin toate stările emoţionale posibile...
E aşa frumos să ai stări din astea în care te bucuri de tot... Sper să te ţină, sincer :)
Azi îmi fac şi eu calendar, poate mă apucă şi pe mine bucuria :)
ce bine ..incepeam sa fiu ingrijorata:)
:) fain, si eu ma bucur de multe ori in ultima vreme, desi stiu ca inca nu am tot ce imi lipseste. Dar ma bucur pt ca reusesc cumva sa imi gasesc motive de bucurie in ce fac, in ce gandesc.
Zen probabil ar fi cel mai bun termen de a descrie tipul asta de bucurie. Bucurie prin acceptare.. :)
Post a Comment