Supararea are picioare lungi

Oamenii se supara mai mult sau mai putin la fel. Stilurile de suparare se schimba insa in timp, cu varsta, pentru fiecare dintre noi.
In fiecare an ma supar diferit.
Mi-am identificat urmatoarele obiceiuri de suparare:
- arunc furculite, dar cu teama. desi imi doresc sa nimeresc, mi-e frica sa-mi vad dorinta implinita
- ma cert cu voce inceata ( asa ma aud eu, altii au alta parere). cel mai tare ma enerveaza ca de obicei plang cand tip si atunci mi se gatuie vocea si vorbesc ca broscoiul Kermit.
- arunc sub pat lucrurile pe care inculpatul mi le-a daruit.
- ma balbai ingrozitor
- mi se intristeaza ochii si raman asa, tristi, chiar si dupa ce mi-a trecut supararea. e ca si cum plansul meu lasa balti de tristete care se usuca greu.
- dupa ce ca sunt suparata si nu merit asta, simt impulsul sa-mi fac si mai mult rau. Asa ca imi vine sa fumez mult si sa beau alcool groaznic ( cinzano cu cola ultima oara, mai oribil de atat nu stiu ce poate fi).
- cand supararea este foarte mare, nu mai pot sa vorbesc cu acea persoana. pur si simplu cuvintele imi raman undeva in gat
- am gesturi lente, de om batran, si-mi vine sa stau culcata. cand sunt suparata stau mereu in pat, cu fata spre perete.
- cu cat este supararea mai mare, cu atat am mai multe idei, scriu mai bine, fac mai multe lucruri.
- uneori, supararea lasa amintiri placute, datorita prietenilor cu care te asezi si astepti sa-ti treaca starea. prietenie inseamna atunci cand cineva nefumator iti imprumuta si fumeaza cu tine, fumator care s-a lasat de fumat, tigari vechi, murdare, gaurite, cu valoarea sentimentala. se creaza amintirile de genul "mai tii minte atunci cand...?, care sunt inchise in capul tau in depozitul de amintiri fericite.
- la un moment dat mi-am pierdut supararea. mi-a fost interzisa. pentru ca ma durea inima foarte tare, trebuia sa ma auto-calmez si sa alung starea. am facut terapie si acum pot sa ma cert si sa tip si plang cat pot.

ps penibil: mi-am adus aminte de perioada cand orice suparare imi era foarte scurta, pentru ca atunci cand ma intristam si ma infuriam, imi aminteam de celebrul vers "supararea cand imi vine, rup camasa de pe mine" si ma pufnea rasul. si-mi venea sa imbrac o camasa si sa o rup in mod dramatic pe mine.