Eu

E atat de bine doar sa existi, sa tragi aer in piept, sa simti draci si fericire amestecate toate intr-o mare oala de senzatii, sa te apuce rasul din senin cand ai impresia ca esti atat de obosit incat nu-ti mai vine sa fii. Dar iti vine sa fii, iti vine sa treci prin toate, sa te plangi si in acelasi timp sa te bucuri ca vin peste tine si tu le treci, ca pe niste valuri un pic mai mari. Sunt astfel de momente in care nu te poti opri sa nu te gandesti cat de idiot ai putut sa fii cand ti-a fost lehamite, cand te-ai simtit ca o carcasa goala de broasca testoasa. Cand e atat de bine sa existi in viscol, in intuneric, printre ziduri reci, printre asternuturi care miros frumos, printre pahare de bere si creme de corp si mere rosii, din soiul ala caruia mereu ii uiti numele, printre oameni dragi care exista in realitate sau doar in mintea ta, printre lucruri familiare si viitoarele lucruri care ti se vor intampla. E atat de bine pur si simplu sa fii incat nu pot sa inteleg de ce facem uneori asa mare caz de tot si nimic :)