Ma uit in gol dar vad de fapt un plin

Sunt atat de ocupata incat nu mai am timp sa am liniste ca sa scriu. Pentru ca atunci cand am in sfarsit liniste sunt prea concentrata ca sa dorm. Cea mai mare distractie a mea de zilele astea e sa stau in intuneric si sa ma uit in gol. Stiu ca pare jalnic, penibil, depresiv etc. Dar nu e. Eu sper sa se inventeze si un altfel de cinema: filme pentru ochii mintii. Povesti pentru subconstient, inconstient, pentru traume si parti ascunse ale mintii noastre. O sa stam cu totii in curand intr-o sala si probabil filmul o sa fie o insiruire de semne, culori si umbre la care toti o sa ne uitam hipnotizati. Povesti pentru partea inconstienta si atenta la detaliile ascunse din noi. Filme la care nimeni nu o sa mai poata striga, vorbi la telefon, duca la toaleta pentru ca filmele pentru ochii mintii sunt mult prea personale ca sa te poti rupe de ele.