Cand nemultumirile celor din jur ma acopera ca niste cladiri daramate, cand nu primesc la fel de multa iubire ca raspuns la iubirea pe care o dau, cand nu sunt ascultata, cand nu sunt respectata, cand sunt atat de obosita incat am impresia ca nu o sa mai am vreodata energie sa rad de sa se auda pana in strada, atunci imi umflu plamanii de aer, imi tin rasuflarea pana simt ca explodez si dau afara tot griul asta care incearca sa-si gaseasca o casa in mine. Du-te naiba, gri hidos!
Am decis sa dau si sa iubesc si mai mult, in ciuda sperieturilor de care tot am parte in ultima vreme.
Asa ca m-am hotarat sa cresc trei meri direct din semintele aflate intr-o jumatate de mar si apoi o sa invat sa-i altoiesc, tot am eu apucaturi de om cu livada. Fac minilivada de pervaz.
Pare foarte poetic si liric postul asta, dar pentru mine nu e.
No comments:
Post a Comment