Azi nu suport oamenii care au incredere in ei. Aia care zambesc perfect, cu ochi rotunzi si pupile dilatate din cauza succesului, cu coafura lor bine pusa la punct, cu pantofii lor luciosi si strangerea de mana nici prea tare, nici prea moale. Daca dau peste unul din astia, ii trag una in fluierul piciorului.
Nu pot sa zic ca nu am incredere in mine. De cate ori nu am zambit in sinea mea vazand oameni mai stupizi, mai impiedicati, mai panicati, mai haotici decat mine. Dar nu o sa fiu niciodata genul de om care o sa mearga imprastiind laude despre sine in dreapta si in stanga. Niciodata nu o sa am impresia ca laleaua rosie din rondul de la flori a inflorit pentru ca am trecut eu pe acolo sau ca lumea o sa se duca naibii daca eu n-o sa mai fiu.
Ma panichez de mii de ori de zi, imi fac griji pentru ca s-a intamplat ( de ce naiba am facut alegerea asta si nu aia, de ce naiba nu i-am zis aluia ce merita etc), ce se intampla si ce se va intampla. Ma scol de multe ori noaptea din cauza grijilor si incep sa ma plimb prin camera, frangandu-mi mainile cu gesturi de om batran, gandindu-ma ca nu fac lucrurile destul de bine, ca as putea sa fac chestii marete, ca sunt la un pas de ele, dar nu stiu cum, nu simt ca reusesc. Intotdeauna am impresia ca exista cineva mai talentat, mai bun, mai frumos, mai destept, mai deosebit, mai extraordinar decat mine. Si ma macin cand se intampla asa si-mi vine sa plang. Mai ales cand se iveste altcineva, in viata altcuiva, care este mult mai ... decat mine.
( asta e post scris intr-o stare mare de ofticare :P)
9 comments:
Fiecare om este UNIC !!!! Este o cauza pierduta sa facem comparatii :-)Curaj, daca reusesc eu cu iepurii reusesti si tu cu oamenii !
De obicei n-am nimic cu nimeni. Doar azi imi permit luxul sa nu pot suferi si eu pe cineva. Si ce bine e! :P
he's not worth it, sigur! ;)
;;), mi-a trecut momentul de oftica. sunt om bun din nou :P. ma gandeam sa sterg postul, dar n-o sa o fac.
Starile de frica si angoasa prin care am trecut aproape in fiecare noapte, timp de un an...senzatie cunoscuta- mai ales aceea ca acolo, undeva in lumea asta maare e cineva mai bun, mai frumos si mai destept decat mine care , la un moment dat, imi va fura ceva din viata (iubitul, job-ul, simpatia prietenilor...casa)
Cand am ganduri din astea, mi se intampla doua chestii, depinde de moment: 1.fie zic "nu-mi pasa", ridic din umeri si puf! momentul delicat a trecut, 2.fie gandul ca este cineva mai bun decat mine ma face sa vreau sa devin un om mai bun. A, este insa mereu o constanta: gandul criminal, sange, creieri, alea-alea :D
I so understand you, Irene. Cui ii pasa ca fiecare om e unic when she's better, smarter, more beautiful, more talented, more more more dammit! Or so you think. :D
pai cum sa nu te superi? :(
sa zicem ca auzi ca o persoana inca importanta iese cu o fata cute ( si EVIDENT ca presupui ca este mai cute decat tine) si n-ai ce face. evident ca mai intai vezi rosu in fata ochilor ( poate sa cante langa tine si formatia body&soul langa tine, ca tot nu mai vezi si auzi nimic din ce se intampla langa tine). apoi incepi sa gandesti numai rautati si capeti privirea unui corsar imbatranit in rele.
probably me: cand sunt ofticata, sunt si redundanta :P
iancu: yay, insigne!!
cat despre rest, same here :D
Post a Comment