not for comments (just for you): ma intreb in ce masura egoismul meu accepta egoismul tau... ne-am castigat fiecare dreptul de a purta carapace, e adevarat, numai ca nici zen-ul nu exista, nici macar despre automultumire nu se poate vorbi in spatii blocate voluntar. portite raman oricum, dupa cum vezi, doar ca egoismul meu a fost lezat de egoismul tau. si recunosc, ceea ce m-a determinat sa scriu a fost... gotan project. reascultand, te-am vazut ca o testoasa intr-o loja de opera, cocotata pe o movila de binocluri, indispusa de picaturile cazute din tavan cu rezonanta nefireasca sub cochilia de sticla. stare cunoscuta de fapt. conteaza ce scriem? depinde de timp si spatiu, o sa-mi spui. concluzie: ai generat o reactie de aparare pentru ca si sub cochiliile noastre mai intra zgomotul de ploaie! cu salutari, dintre melci
am facut public comentariul tau pentru ca mi-a placut foarte mult si am vrut sa-i raspund. asa cum exista perioade ( fara sa fie perioade de depresie) in care te inchizi in tine, in casa, inchizi telefonul, pui messengerul pe invisible, asa exista si momentul asta pe blog. uneori ma simt foarte vulnerabila si atunci ma gandesc numai la mine si la cum sa ma apar mai bine. pentru ca de multe ori blogul imi aduce rele, dar de care voi nu stiti. ma gandesc din ce in ce mai des sa inchid blogul. deocamdata am ales o solutie foarte egoista, dar mai putin drastica: sa scriu niste posturi fara sa ma mai las comentata. nu le-am inchis definitiv dupa cum vezi. toate posturile vechi si posturile cu linkuri pot fi in continuare comentate. oricum, e un moment, o sa-mi treaca :)
noi, melcii, ne-am hotarat sa-ti oferim substanta regeneratoare de cochilie. n-avem multa, ca si pe noi ne zdruncina iubirile transformate in cenusa. dar, cu drag, atat cat ne permit ochii din varful coarnelor.
multumesc, dar o sa folosesc substanta pentru reparat de alte cochilii, daca nu e cu suparare. cenusa e intr-o urna si nu prea mai e o problema de ceva vreme :)
5 comments:
ce frumoss...
not for comments (just for you): ma intreb in ce masura egoismul meu accepta egoismul tau... ne-am castigat fiecare dreptul de a purta carapace, e adevarat, numai ca nici zen-ul nu exista, nici macar despre automultumire nu se poate vorbi in spatii blocate voluntar. portite raman oricum, dupa cum vezi, doar ca egoismul meu a fost lezat de egoismul tau. si recunosc, ceea ce m-a determinat sa scriu a fost... gotan project. reascultand, te-am vazut ca o testoasa intr-o loja de opera, cocotata pe o movila de binocluri, indispusa de picaturile cazute din tavan cu rezonanta nefireasca sub cochilia de sticla. stare cunoscuta de fapt. conteaza ce scriem? depinde de timp si spatiu, o sa-mi spui. concluzie: ai generat o reactie de aparare pentru ca si sub cochiliile noastre mai intra zgomotul de ploaie! cu salutari, dintre melci
am facut public comentariul tau pentru ca mi-a placut foarte mult si am vrut sa-i raspund.
asa cum exista perioade ( fara sa fie perioade de depresie) in care te inchizi in tine, in casa, inchizi telefonul, pui messengerul pe invisible, asa exista si momentul asta pe blog.
uneori ma simt foarte vulnerabila si atunci ma gandesc numai la mine si la cum sa ma apar mai bine. pentru ca de multe ori blogul imi aduce rele, dar de care voi nu stiti.
ma gandesc din ce in ce mai des sa inchid blogul. deocamdata am ales o solutie foarte egoista, dar mai putin drastica: sa scriu niste posturi fara sa ma mai las comentata. nu le-am inchis definitiv dupa cum vezi. toate posturile vechi si posturile cu linkuri pot fi in continuare comentate.
oricum, e un moment, o sa-mi treaca :)
noi, melcii, ne-am hotarat sa-ti oferim substanta regeneratoare de cochilie. n-avem multa, ca si pe noi ne zdruncina iubirile transformate in cenusa. dar, cu drag, atat cat ne permit ochii din varful coarnelor.
multumesc, dar o sa folosesc substanta pentru reparat de alte cochilii, daca nu e cu suparare. cenusa e intr-o urna si nu prea mai e o problema de ceva vreme :)
Post a Comment