Wednesday, February 13, 2008

Casa paianjenilor

In casa mea se gasesc multi paianjeni. Deja nu ma mai tem atat de tare de ei, desi uneori si-o iau in cap si ma musca de picioare. S-au prins ca nu-i omoram asa ca si-au chemat toate neamurile, cu valize, bagaje, si-au carat chiar si pianinele dupa ei. Casa a devenit un fel de the promise land pentru toate neamurile de paianjeni, de la europoizi pana la mongoloizi. Ieri noapte mi-am spalat cana. Cana a ramas goala cam o secunda, dar inainte sa torn ceai in ea am observat ca deja aparuse un pui de paing in ea, isi cosea linistit culcuselul. L-am luat cu o lingurita si l-am aruncat pe geam, in noapte. Probabil in 5 minute a intrat inapoi pe usa.
In camera mea am reusit sa le pun insa embargo. Dar chiar si in aceste conditii m-am pomenit cu un Marinush( sau Marinica) care-mi fuge pe pereti. Poate vi se pare un nume prea prozaic, dar asta e!
E orfan, timid, si-i place sa-mi inconjoare patul, sa-mi rasfoiasca jurnalul intim si sa incerce sa-mi opereze la ochi o broasca. Spre deosebire de alti paianjeni, nu stie sa fuga atunci cand se apropie omul de el. E un paianjen de casa lipsit de simtul supravietuirii.
Si cand te gandesti ca a existat o perioada cand omoram paianjeni cu aspiratorul. Spiritele lor, pline de praf, au inceput deja sa ma bantuie. Cum se intoarce roata!

10 comments:

Anonymous said...

e de bine, mananca mushtele...

Anonymous said...

paianjenii tai sunt ca prietenii mei imaginari:)no,i'm not a lunatic, numai ca am tendinta sa ma atasez involuntar de fiecare frunza,scama,hirtie care imi bintuie biroul... si mi-e mila sa le arunc.spatiile pe care le ocupa my lifeless friends devin mormane dezordonate si acapareaza tot mai mult atentia pe care ar trebui sa mi-o concentrez elsewhere.dar nu, eu ramin prietena lucrurilor neinsufletite...si amin necontenit ordinea care,god damn it, trebuie sa se impuna in micul regat al mesei de lucru:)asa ca, sunt perfect de-acord ca paianjenii, ca alte ciudatenii mici, sunt "raul" nostru necesar:D

Anonymous said...

Am avut si eu paianjeni in baie. Mai gaseam cate unul izolat. Nu stiu de ce imi placea sa il stiu acolo, intr-un colt de perete. Cred ca ma intristam un pic in ziua in care disparea pur si simplu. Fragile creaturi!

Anonymous said...

si marinush e bun, eu ii numeam pe toti "grigore", n-as putea sa zic de ce ;)

Anonymous said...

Eu sunt curios de ce este lipsit paianjanul care

Crisa said...

April... (nu pot pana la capat), tu esti ca prietena mea, mama unui copil numit Ganesa, care avea o omida pe post de animalut. O spala o pieptana, dar omida Veronica aparea numai pe birourile altor oameni. A fost declarata oficial o curva. Intr-o zi a fugit definitiv.

Anonymous said...

Gratie unui punct de intoarcere pe curba aspiratiei.

Ana said...

Da, "e un paianjen de casa lipsit..." ??? si restul? :(

P.S. Poti face ceva de genul intrebare pt public:"De ce credeti ca e lipsit paianjenul Marinush?" ;)

Iren said...

gata, am completat. se mai intampla. am cobit. pentru ca marinush nu numai ca e lipsit dar lipseste cu desavarsire.
cum scriu despre un animal, el dispare! :(
marinush, vino inapoi!

Anonymous said...

aha! deci cineva papa textul! ... deci...