Tuesday, July 01, 2008

Ca un urangutan la bara

Mama imi zicea sa ma agat de bara si sa ma legan de ea, ca un urangutan, pana cand o sa ma lungesc. Imi placea sa trag de mine si sa vad ca ma intind, desi nu sunt elastic. Inca imi mai place sa ma intind si sa-mi trozneasca incheieturile. Elasticul de la ciorapii trei sferturi uneori se rupea si intotdeauna aveam o soseta cazuta pe glezna si una urcata pana sub genunchi ( o cantina si un bloc zgarie nori). De atunci am ramas cu o slabiciune pentru sosetele trei sferturi. Si cand mi-am dorit sa merg pe camile, dar am ajuns doar sa fac plimbari pe poneii de la Gradina Zoologica, am purtat tot sosete trei sferturi si pantaloni scurti. Eram o grasuta cu ciorapi albi, dintr-un supraelastic alb si gros, dantelat, cum mai poarta azi numai fetele avangardiste. Si faceam poze cu ursi impaiati, de un maro stins, menit sa scoata in evidenta culorile de pe hainele copiilor. Dar eu credeam ca exista o posibilitate ca ursul sa fie adevarat si ca are pe undeva un comutator care-l va face sa mearga. Acum daca zic ca vreau o bara, sunt intrebata: pentru striptease?

3 comments:

comanu said...

acum nu mai sunt la moda pozele cu ursi. sunt cele cu maimute. mai ales cu goriloi.

ruki said...

mai era o chestie de care n-am tinut seama: verisoara mea imi spunea ca trebuie sa fluier ca sa-mi creasca sanii. si cum nu eram mare stelista, iar fc arges nu juca spectaculos, am ramas cu sanii mici.
la faza cu bara ma bag si eu! o sa se circule pe holul nostru fistichiu bara la bara

Radu said...

hmmm... ciorapi albi trei sferturi.

i'll hang on too